Cum s-a ajuns la revitalizarea proiectului Nabucco?
Jul 23rd, 2009 by admin
Raspuns pentru: UN CONTRIBUABIL
Nabucco – Sfântul Graal ?
„Nabucco has been agreed, if I may say, în the European way: through long and detalied disccusion and an accomodation of everyone’s concerns. That is the way Europe works, resolving differences, finding solution to everyone’s concerns”
Jose Manuel Barroso
„If you buid it, the gas will come” spune un hâtru. Naboucco trebuie să contribuie la scăderea dependenţei energetice a Europei de liniile de tranzit ruseşti, în contextul conflictului ruso-ucrainian ce a lăsat bătrânul continent în plină iarnă 2009 fără gazele ruseşti. Ankara a fost locul unde acordul inter-guvernamental Nabucco s-a întâlnit cu istoria. A fost un prim pas pentru realizarea acestuia. Premierii Austriei, Bulgariei, României, Ungariei şi Turciei au semnat acordul inter-guvernamental privind realizarea gazoductului Nabucco prin care ar urma să fie transportate către Europa Centrală, prin Turcia, gaze naturale extrase din Asia Centrală. Susţinut de Comisia Europeană, proiectul Nabucco este estimat la valoarea de 8-10 miliarde euro, fiind dezvoltat de consorţiul Nabucco Gas Pipeline Internaţional, din care fac parte companiile Transgaz Mediaş (Romania) , OMV (Austria – acţionarul majoritar al Petrom), MOL (Ungaria), Bulgargaz (Bulgaria), Botas (Turcia) şi RWE (Germania). Gazoductul va avea o lungime totală de 3.296 kilometri. Conducta va fi construită pe traseul Turcia-Bulgaria-România-Ungaria-Austria. Capacitatea iniţială de transport a conductei este de 8 miliarde metri cubi/an, dar ea va fi proiectată să crească la 31 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an, până în 2020 (consumul anual de gaze al României este de 17-18 miliarde metri cubi). Lucrările de construcţie urmează să înceapă în 2011, iar intrarea în funcţiune a conductei este preconizată pentru 2014. Totodată premierii celor cinci state implicate în proiectul Nabucco au semnat şi Declaraţia politică pentru realizarea proiectului. Documentul a fost semnat, de asemenea, şi de preşedintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso.
Gazoductul Nabucco este un proiect despre care se vorbeşte de mai bine de 10 ani. Ideea conductei care va transporta gaz din regiunea Marii Caspice şi din Orientul Mijlociu către piaţa europeana, cunoscută ulterior sub denumirea Nabucco, a aparut in anii ‘90 şi a fost contestată dar şi considerată „luminiţa de la capătul tunelului”. Odată cu construcţia conductei de petrol Baku-Tbilisi-Ceyhan, care traverseaza Azerbaidjan, Georgia si Turcia şi prin care se aduce petrol din Republica Azerbaidjan direct la Marea Mediterană, petrol încărcat în vapoare şi trasportat apoi în Europa, ocolind Rusia a apărut şi ideea conductei Nabucco.
Denumirea exacta a conductei Nabucco a fost hotarata undeva in 2002, dupa ce membrii consortiului de atunci au participat la spectacolul de opera “Nabucco”, de Giuseppe Verdi. Din consorţiul Nabucco, aşa cum am precizat, fac parte, în prezent, cu cate o parte egala de 16,67%, OMV (Austria), MOL (Ungaria), Bulgargaz (Bulgaria), Transgaz (Romania), Botas (Turcia) si RWE (Germania). Iniţial, cinci companii au semnat în data de 11 octombrie 2002 la Viena, un Acord de cooperare privind infiintarea unui „Consortiu” în vederea efectuarii unui „Studiu de Fezabilitate” privind crearea unei rute complet nouă, de transport a gazelor naturale din zonele de producţie menţionate şi care să aibă ca punct de plecare graniţele Turciei cu Georgia si Iran, iar ca punct final nodul Baumgarten din Austria (nod important in care sunt colectate gazele rusesti care sunt tranzitate catre vestul Europei). O altă variantă luată în calcul este legarea la conducta de transport şi a altor surse de gaze disponibile din zona (Siria, Irak, Egipt ). Celor cinci companii li s-a alaturat în cursului anului 2008, RWE din Germania. Începerea construcţiei pentru Nabucco este planificată pentru 2010 iar finalizare în 2014. Pe teritoriul Romaniei vor trece 475 km iar finanţarea acestuia se va ridica la 400-500 de milioane de euro.
Dar de ce s-a redeschis proiectul Nabucoo atât de contestat de ruşi în schimb sprijinit de americani?
Azerbaijianul, dintr-un importator de gaz, a devenit prin câmpul de gaz de la Shah Deniz I un producător de 8,6 miliarde de mc/anual încă din 2008 astăzi producând 9,7 miliarde mc, urmând ca odată cu efectuarea unor investiţii al doilea teren Shah Deniz II să producă 10-12 miliarde mc/anual în anul 2016 (sau poate în 2014). Conform Ambasadorului American Richard Morningstar trimisul special pe probleme energetice al SUA în Orientul Mijlociu, terenul de la Shah Deniz II este „ o condiţie necesară” pentru existenţa proiectul Nabucco. Dar odată cu criza economică şi creşterea preţurilor pentru investiţiile în infrastructura petrolieră la aproximativ 10 miliarde USD, Baku se uită la posibilele colaborări cu vecinii de la Marea Caspică via unei conducte Trans Caspiene. În 1996 SUA a propus o conductă Trans Caspiană care să conecteze Azerbaijianul şi Turkmenistanul. Toate au fost uitate odată cu Revoluţia portocalie din Georgia şi apoi cu intervenţia rusă în 2008. În zona apropiată Kazacstanul a fost pur şi simplu sufocat de criza economică şi de legătura ombilicară cu Rusia, propriul sistemul financiar prăbuşindu-se. Cu toate acestea PM kazac Karim Masimov a spus „că nu va cere ajutorul FMI” vorbind la o conferinţă de presă împreună şeful FMI, Dominique Strauss Kahn. Sistemul bancar kazac duce lipsă de „cash flow” iar prin naţionalizarea acestuia Preşedintele Nursultan Nazarbayev îl va controla în totalitate pe termen scurt. Nurali Aliyev un nepot de 24 de ani al preşedintelui, considerat drept succesorul acestuia, conduce acum Nurbank AO (a 7-a bancă ca importanţă în Kazacstan) fiind împuternicit în utilizare celor 19 miliarde de USD pentru planul naţional de stimulare economică dar şi rezervele de 43 miliarde de USD ale ţării. Kazascstanul, o fostă republică sovietică, a primit mai multe investiţii străine decât Rusia fiind considerată drept un aliat al vestului, a devenit la ora actuală un fel de dinastie monarhică care înclină balanţa către Moscova. În aceste condiţii Rusia îşi consolidează poziţia intrând în sistemul bancar kazac prin împrumuturile acordate, reuşind astfel un control atent al economiei prin controlul împrumuturilor bancare. Lukoil a cumpărat partea BP în proiectul Consorţiului Caspian ce aparţinea Kazastanului. Deşi Rusia face investiţii în Kazacstan nu este singura putere prezentă acolo, China a acordat la rândul ei un împrumut de 10 miliarde de USD industriei gazului şi petrolului devenind pe zi ce trece o prezenţă semnificativă în zonă. .
Şi totuşi există în zonă firme precum cea deţinută de statul Azerbaijian, Socar, care are şi bani şi know-how-ul să facă posibilă construcţia unei conducte de 124 mile fără investitori străini care să nu afecteze relaţia între Turkmenistan şi Rusia. Rusia a oprit în 2008 importul de gaz din Turkmenistan, import ce reprezintă 84% din exportul Ashgabatului cu o valoare de 30 miliarde USD din PIB. Turkmenistanul pierde astfel 1 miliard USD/lună din exportul gazului. Astăzi Turkmenistanul supravieţuieşte cu împrumutul chinez de 5 miliarde USD. Ashgabatul a fost forţat astfel să semneze o suplimentare a exportului de gaz către Iranul de la 6 la 14 miliarde mc şi acum se uită cu interes către Nabucco.
Şi totuşi cine deţine cheia proiectului? Jucătorul cheie în acest proiect rămâne Turcia care vrea în acelaşi timp relaţii cu SUA, UE şi Rusia. UE şi Turcia trebuie să-şi definească clar implicarea în acest proiect care deocamndată deşi semnat este încă în impas din motive nu de resurse de gaz ci din motive politice divergente sau poate mai bine spus neclarificate. Ce va face Franţa este iarăşi o întrebare a cărui răspuns poate schimba istoria proiectului, accelerândul.
Senatorul de Indiana Dick Lugar, care manifestă un mare interes în problemele de securitate energetică ale Europei declara:
„The significance of the Nabucco agreement we are celebrating today is far greater than the natural gas it will carry. Agreement on Nabucco is a bold demonstration that governments representing diverse peoples and geographies can overcome division. It is a signal to the rest of the world that partner governments will not acquiesce to manipulation of energy supplies for political ends. Today, the European Union demonstrates unity of purpose on energy security and stands strongly with Turkey, Georgia and Azerbaijan. The United States is proud to stand with you”.
„Semnificaţia acordului Nabucco pe care-l sărbătorim astăzi este mult mai mare decât gazul pe care-l transportă. Acordul demonstrează că acesta poate trece peste divizările etnice sau peste cele geografice. Este un semnal câtre lume că ţările partenere nu manipulează resursele energetice pentru scopuri politice. Astăzi UE demonstrează unitate în utilizarea conceptului de securitate energetică şi stă alături de Turcia Georgia şi Azerbaigian .SUA este mândră să stea împreună cu voi”
Proiectul s-a reluat pentru că Turicia a văzut o oprtunitate în a-şi îndeplini aspiraţiile de putere regională şi posibil membru al UE. Pe de altă parte preşedintele Turkmenistanului Gurbangulî Berdâmukhamedov a declarat că este gata să livreze gaz pentru conducta Nabucco.Mai este şi dorinţa companiilor străine din Irak de a investi şi exploata resursele locale care pot fi surse pentru proiectul Nabucco. Să aşteptăm reacţia Siriei un posibil partener al proiectului Nabucco. Ce va cere Siria în schimb? Şi încă un lucru important competiţia Turcia Rusia pentru resurse pe de-o parte şi Turcia Egipt pe de altă parte pentru supremaţie în Orientul Mijlociu devine din ce în ce mai semnificativă în efectele politico-militare zonale. Dar despre acestea mai târziu. O ultima remarca este cea care face din Romania un factor esential in constructia gazoductului si anume încapatanarea cu care a crezut în acest proiect.
Sau mergem pe principiul „Field of Dreams” :
„If you belive the impossible, the incredible can come true”