Cum se întăreşte armata Chinei
Mar 11th, 2012 by admin
”
”Portavioanele sunt emblema imperialismului și sunt ca nişte rațe pe lac, ce așteaptă să fie împuşcate. China nu își va construi niciodată un portavion”. Aceasta a fost declaraţia purtătorului de cuvânt al Ministerului de Externe chinez, în 1971.
În ajunul deschiderii sesiunii plenare a Adunării Naționale a Reprezentanților Poporului, din Republica Populară Chineză, Parlamentul de la Beijing, oficialii chinezi au anunţat că bugetul de apărare al ţării va creşte cu 11 procente mai mult faţă de cele din 2011.
Cheltuielile militare ale Chinei vor depăşi 100 de miliarde $ (670,27 miliarde yuani). De ce? China afirmă că tehnologia sa militară are între 20 şi 30 de ani întârziere – faţă de cea a Statelor Unite. Prin urmare, bugetul nu foloseşte decât la modernizarea apărării ţării.
În condițiile de mai sus, în anul 2015, bugetul actual al armatei chineze se va dubla. Cu o creștere (evaluată) de 18,75% pe an, bugetul va ajunge la 238,2 miliarde $. Prin comparație, SUA are un buget militar anual de circa 740 miliarde $, Marea Britanie de circa 64 de miliarde $, iar Rusia alocă anual 52,7 miliarde $.
Ce îi diferențiază pe combatanți? Tehnologia, pregătirea și tipul de educație militară, războaiele purtate, doctrina și coalițiile din care fac parte. Aș mai adăuga sistemul politic.
Creşterea cheltuielilor militare chinezeşti confirmă dorinţa autorităţilor comuniste de a-i ajunge din urmă pe americani şi ruşi.
Este numai o dorință. Pentru ca Beijingul să poată să dezvolte o armată competitivă are nevoie de resurse și acces la noile tehnologii. Deși ambele sunt la îndemâna chinezilor, situația nu este facilă.
Cert este că în prezent se crează condițiile pentru o creștere ulterioară a calității forțelor chinezești. Deocamdată domină cantitatea. Acum majoritatea banilor se duc spre salariile armatei (peste 3 milioane de militari) și o altă parte, substanțial redusă, către noi echipamente – precum tancuri, submarine, rachete balistice, avioane sau nave.
În primul rând, China are nevoie de o infrastructură, care să creeze competitivitatea militarilor chinezi. Astfel, Beijingul și-a întors privirea către cercetarea din domeniul militar, înţelegând că e mai convenabil să produci decât să cumperi.
Interesul declarat al Chinei e acela de a câștiga un razboi high-tech regional. Așa au apărut J-20, avionul invizibil, dar și sateliții de spionaj, rachetele balistice capabile să lovească nave militare aflate la mii de kilometri distanţă, dar și proiectarea/construirea de portavioane (deocamdată numai reamenajarea unui portavion de tip Variag, produs de Ucraina).
China s-a specializat în ultimul timp și în războiul cibernetic, domeniu pe care îl finanțează și îl dezvoltă fără să țină secret acest lucru. Oficialii chinezi spun că nu fac altceva decât să se adapteze noilor cerințe mondiale, având în vedere statutul ţării – a doua putere economică a lumii.
Noua progresie a cheltuielilor militare chineze ar putea aţâţa din nou tensiunile în vestul Pacificului, acolo unde China e în conflict cu Japonia, Vietnamul şi Filipinele, apropo de anumite arhipelaguri.
Acum, toate aceste țări, care se simt amenințate, ar putea folosi acest argument pentru a strânge legăturile cu SUA. De altfel, Pentagonul acordă tot mai multă importanţă regiunii Asia-Pacific, tocmai din cauza puterii tot mai mari pe care o capătă Armata Populară de Eliberare a Chinei.
Preşedintele american, Barack Obama, a anunţat, în noua Strategie Militară, că SUA îşi va consolida prezenţa militară în Australia, dar şi în Singapore şi Thailanda, decizie pe care Beijingul a comparat-o cu o “mentalitate de război rece“.
China a răspuns prin vocea președintelui Hu. Şeful statului chinez a cerut Forţelor Navale să „accelereze modernizarea” şi să „înceapă pregătiri intensive pentru confruntarea militară“, pentru „a garanta securitatea naţională şi pacea mondială“, potrivit agenţiei oficiale China Nouă.
Hu Jintao a făcut aceste declaraţii în faţa membrilor puternicei Comisii Militare Centrale, pe care o conduce, şi în prezenţa succesorului său la conducerea ţării, vicepreşedintele Xi Jinping.
Obiectivele ambiţioase ale Beijingului, în Pacificul de Vest au constituit subiect de discuţie la summitul anual al Asociaţiei Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN). Vietnamul, Filipine şi Taiwan sunt preocupate de pretenţiile Chinei, care vrea suveranitatea asupra micului arhipelag Spratly şi asupra insulelor din Marea Chinei de Sud, bogate în hidrocarburi.
Dacă în anii ’60-’70 se vorbea de „miracolul japonez“, astăzi este la modă să se vorbească – cu invidie sau chiar cu spaimă – de expansiunea economică fulgerătoare a Chinei, țara în care, la finele secolului al XX-lea, încă se mai murea de foame.
Chinezii sunt partenerii preferați ai multor guverne africane și principalul partener comercial al altor puteri emergente, precum Brazilia și Africa de Sud.
În plus, China achiziționează obligațiuni ale statelor europene, cu dificultăți financiare, precum Grecia și Portugalia.
Prin împrumuturile pe care le acordă țărilor aflate la ananghie, Beijingul nu urmărește decât să-și extindă poziția de putere, în întreaga lume.
Această ascensiune l-a determinat pe fostul consilier de securitate națională al SUA, Zbigniew Brzezinski să prezică constituirea unei noi bipolarități pe care a intitulat-o „G-2 World“.