India o putere militară emergentă
Jul 29th, 2012 by admin
India este percepută drept cea mai mare democrație din lume. Ea evocă, în primul rând, imaginea lui Gandhi sau a Bollywood-ului. În pofida expoziei din domeniul afacerilor și a inventivității care au determinta creșterea economică, India este încă un stat tânăr pe plan internațional cu o ambiției uriașă dar cu o influență redusă. Odată cu încheierea Războiul Rece, guvernele indiene care s-au perindat la putere au acordat o atenție deosebită înzestrării armatei și datorită conflictelor cu Pakistanul și China. India a deveni o putere nucleară dar a refuzat cu obstinație să semneze acordurile de neproliferare a armelor nucleare și de testare a acestora. Astfel, în contrapartidă, vecinul lor, Pakistanul, și-a construit propriul său arsenal de arme nucleare. Încăpățânarea indienilor a accelerat o cursă a înarmărilor nucleare în Asia. India, acum câțiva ani, părea a intra în grupul marilor puterile miliatre și economice globale. Acum viitorul arată diferit.
Unii dau vina pe criza economică globală dar problema reală este internă și o numim cultura politică centralizată și de cele mai multe ori arbitrară a administrației de la New Delhi. Când în 2010 în India creșterea a depășit 10% din PIB politicieni deja proiectau o economie similară cu cea a Chinei vecinul de la nord. Elita politică și de afaceri de la New Delhi a dorit ca India să devină o mare putere în Asia și nu numai. Când primul ministru Manmohan Singh a finalizat acordul nuclear cu SUA în 2008 elita indiană l-a văzut ca pe o cale de acces la tehnologia nucleară de ultimă generație. În timpul vizitei din 2010, președintele american Barck Obama a lansat ideea sprijinului dat de Washington ca India să ocupe un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU ceea ce ar fi pus India pe picior de egalitate cu China. Sentimentul de mare putere economică s-a estins și printre indienii care fac parte din clasa de mijloc estimată la peste 300 de milioane. Conform unui sondaj al Institutului Pew Global Attitude 9 din 10 indieni spun că țara lor este sau va fi cât de curând una dintre cele mai puternice țări din lume. Cu certitudine la New Delhi este astăzi o elită politică și administrativă pregătită pentru a conduce și a negocia cu marile puteri ale lumii. Din păcate India este într-o cursă a înarmarii cu Pakistanul. Relațiile dintre cele doua state sunt extrem de tensionate și asta pentru că India încearcă să obțină o poziție strategică în regiunea Asia-Pacific, pentru a contrabalansa puterea economică și militară în creștere a Chinei. India este unul dintre cei mai mari importatori de armament cheltuind aproape 100 miliarde de dolari, în urmatorii 10 ani, pentru a-și aduce la zi echipamentul militar nemodificat, în cea mai mare parte, încă de pe vremea colaborarii cu Uniunea Sovietică. În cadrul acestui program de modernizare testează acum o noua rachetă cu o raza de acțiune de 5.000 de kilometri numită generic Agni-V. Aceast tip de rachetă atinge orice zonă din China, dar și alte ținte din est sau din vest pe care alte rachete ale Indiei nu le puteau lovi până acum. Relațiile cu încordate cu vecinii au efecte directe asupra stabilității în zonă și în special asupra Afganistanului. Atât India cât și Pakistanul au dus o lungă luptă pentru influență la Kabul. Tensiuni legate de Afganistan îngrijorează și SUA deoarece Islamabadul ar putea renunța la lupta împotriva talibanilor pentru a se apăra de India, inamicul tradițional. Datorită poziției ambigue a Pakistanului și în noile condiții geostrategice, India își dezvoltă armata și în primul rând puterea navală și aeriană. New Delhi va construi 100 de nave de razboi în urmatorii 10 ani. O adevărată Armadă. Șantierele navale lucrează deja la 32 de nave și submarine și va continua cu 75 de distrugatoare, fregate inclusiv portavione. India are 120 de nave în dotare.Recent șatierele navale au lansat un submarin nuclear de producție proprie, Arihant, care a intrat în probe urmând să devină operațional în 2013. Oficialii militari de la New Delhi consideră creșterea puterii navale ca pe o necesitate strategică, fapt care a dus la dezvoltarea fără precedent a șantierelor navale proprii asigurându-le independența în situație de criză. Transferul de tehnologie navală rusească este pe primul loc în cadrul acestei strategii. Principalul furnizor de armament pentru India este Federația Rusă, informează de Institutul de cercetari pentru pace (SIPRI). India a fost beneficiarul a “9 la suta din volumul international de transferuri de armament”, iar Rusia a furnizat 82 la suta dintre armele achiziționate de autoritățile indiene. Rusia și India au semnat un contract uriaș pentru achiziționarea a 29 de avioane de vânătoare rusești MIG-29K, pentru o suma de 1,5 miliarde de dolari. În prezent, în componenţa Forţelor Navale Indiene se află submarine şi portavioane, distrugătoare şi nave purtătoare de rachetă, ieşite de pe şantierele ruseşti. În uzinele indiene se fabrică, cu licenţă rusească, tancuri şi transportoare blindate. În același timp executivul de al New Delhi şi-a dat acordul pentru achiziţionarea a 10 aparate C-17 pentru trasportul de trupe sau echipamente, în cadrul unui contract semnat la nivel guvernamental cu Wshingtonul. Ministerul Apărării din India a anunţat recent că va achiziţiona 126 de avioane multirol modelul Eurofighter sau Rafale, pentru aviaţia militară în așa numita licitație a secolului în domeniul militar în valoare de aproximativ 10 miliarde de dolari. India este a şasea ţară, după SUA, Rusia, China, Marea Britanie şi Franţa, care dispune de un submarin cu propulsie nucleară care a fost închiriat din Rusia pentru 10 ani. Submarinul multifuncțional din generația 3+ este de tip Nerpa (similar cu submarinele din clasa Los Angeles), însă nu este dotat deocamdată cu armament nuclear. Modernizarea forțelor navale indiene se datorează în principal influenței pe care o are China în apele din regiune. Se estimează ca Beijingul are de trei ori mai multe nave decât India. China si-a extins controlul în Oceanul Indian și Marea Arabiei, dupa ce Pakistanul și Sri Lanka i-au permis să ancoreze în porturile lor, fapt care-i îngrijorează pe oficiali indieni. Prezența navala chineză în Oceanul Indian întărește capacitatea Beijingului de a lansa intervenții militare în Africa unde investițiile chineze sunt masive. Pentru a materializa această strategie, China a finanțat mai multe proiecte majore de infrastructura portuară în Pakistan, Sri Lanka, Bangladesh și Myanmar. Porturile, la un moment dat, vor putea fi legate, prin drumuri și conducte de hidrocarburi, direct de China. Dilema Malacca rămâne piatra de încercare a chinezilor care sunt dependenți de îngusta și congestionata strâmtoare dintre Indonezia și Malaezia, calea maritimă pe unde se face aprovizionarea cu petrol și gaze naturale din Orientul Mijlociu. China are planuri pe termen lung pentru propriul acces la autostrada energetică din Oceanul Indian iar politica administrației de la Beijing poartă un nume: politica “șiragului de perle“. Portul pakistanez Gwadar, în care chinezii au investit 200 de milioane de dolari va servi la construcția unei rețele de gazoducte de aici pana în Asia Centrala și de-acolo în China. Există, însă, pentru acest proiect o condiție: stabilizarea Afganistanului si Pakistanului. India, la rândul sau, și-a mărit baza navala de la Karwar, în sud, ca raspuns la implicarea chineză în Gwadar. De asemenea China ia în considerare posibilitatea de a deschide o baza navală în insulele Seychelles, în Oceanul Indian, datorită unei oferte facută de guvernul din Seychelles. Scopul acestei oferte este de a construi un port de unde să fie suplimentate patrulele anti-piraterie din Golful Aden. Propunerea venită din insulele, care în mod tradițional sunt apropiate de India, a surprins și îngrijorat administrația de la New Delhi. Reacția a fost una violentă: India își sporește cheltuielile militare pentru întărirea graniței cu China și prevenirea creșterii influenței strategice a acesteia în regiune. Guvernul a acordat peste 78 de miliarde de euro, în cinci ani pentru militarii indeni în vederea întăriri aparării zonelor estice și vestice împotriva Chinei și Pakistanului. China își construiește, de fapt, un imperiu maritim în Oceanul Indian. O politică care deocamdată “sufocă”, la propriu, India. Pentru a ține pasul cu vecinii India consideră importantă participarea în organizațiile de cooperare din Asia. Organizația pentru Cooperare de la Shanghai (OCS) este actorul cel mai important în Asia. Pe lângă Rusia şi China, mai fac parte patru ţări din Asia centrală, foste republici sovietice: Kazahstanul, Uzebkistanul, Tadjikistanul şi Kirkistanul iar dacă ţinem cont şi de ţările cu titlu de observatori, mai precis Mongolia, Iranul, India şi Pakistanul, putem spune că această organizaţie reuneşte pe teritoriile ei 43 la sută din populaţia mondială. Atât pentru Moscova, cât și pentru Beijing, Asia Centrală trebuie să ramână neafectată de vântul schimbării din lumea arabă. În această ecuație Moscova și Beijingul se asigură că Islamabadul își nuanțează poziția față de Afganistan și SUA. Moscova, cât și Beijingul doresc ca Afganistanul, să devină un uriaș punct nodal de cale ferată, sosele și conducte dinspre Oceanul Indian si Eurasia. Conducta strategică TAPI (Turkmenistan – Afganistan – Pakistan – India) ce urmează a se construi cu concursul Gazprom capătă o iportanță strategică deoarece gazele turkmene nu vor concura cu cele rusești pe piata europeană. Războiul energetic continuă cu implicare actorilor importanți din Asia. Jawaharlal Nehru, primul prim ministru indian, spunea: politica de fi precaut este cea cu cel mai mare risc dintre toate. India urmează îndemnul și încearcă să-și construiască proactiv propriul viitor în Asia.