Advertisment
Sep 14th, 2009 by admin
Intrebare BALABAN : Manifestatiile din Teheran sunt generate si de frica unui atac aerian din partea Israelului?
Am fost întrebat, cu ceva timp in urma de un cititor, dacă Iranul va fi atacat. Este greu de răspuns în acest moment când atât americanii cât şi europenii fac eforturi în a convinge Iranul să stopeze programul nuclear. Termenul limită este sfârşitul acestei luni. Rusia prin vocea premierului Putin avrertizează asupra pericolului declaşării unui război împotriva Iranului. Acesta a declarat pe 11 septembrie că „un atac ar fi inacceptabil de periculos şi ar conduce la o explozie a terorismului, la o creştere a influenţei extremiştilor” În acelaşi timp Putin avertizează Teheranul să-şi restrângă controversatul program nuclear dar nu neagă dreptul acestuia de a dezvolta un program nuclear civil (Rusia construieşte o centrală nucleară la Bushehr-un alt subiect controversat pe agenda celor şase – Rusia SUA UK China Franţa şi Germania). Declaraţiile premierului rus vin după o întâlnire pe care acesta a avut-o la reşedinţa sa din afara Moscovei, cu experţii ruşi în relaţiile internaţionale, specialiştii în probleme nuclere şi militari. Toţi au fost de acord că o lovitură militară asupra facilităţilor nucleare ale Iranului nu-şi va atinge scopul strategic (!?).
Programul iranian a stârnit fiori reci nu numai la Tel Aviv unde la toate acestea s-au adăugat declaraţiile lui Ahmadinejad de a „şterege de pe hartă”(„wiped off the map”) Israelul. În acelaşi timp programul nuclear a creat o stare de nervozitate între statele din Orienul Mijlociu. Iranul se află într-o zonă instabilă politic şi militar în care confilictele mohnite, interstatale sau etnice stau să explodeze (kurzii, talibanii, irakienii, libanezii, sirienii, palestinienii),unde este văzut de ceilalţi vecini ca un potenţial posibil deţinător de arme nucleare. SUA, UE şi Israelul cred că Teheranul ascunde un program nuclear militar în spatele celui civil şi doresc sancţiuni severe împotriva acestuia. În schimb Rusia s-a opus de-a lungul timpului acestora.De remarcat faptul că Israelul şi aliaţii săi nu au renunţat niciodată la o posibilă acţiune militară (lovituri aeriene).Pentru prima dată un submarin israelian a folosit canalul Suez în tranzit spre Marea Roşie pentru exerciţii navale la care au mai participat alte două nave de război aparţinând Israelului (până acum submarinele ocoleau Africa pentru exerciţii în Marea Roşie). De asemenea Israelul a efectuat exerciţii de apărare împotriva unui atac cu rachete venite dispre Teheran (1000 km). Exerciţiul a fost de maximă coplexitaate şi a avut că scop distrugerea rachetelor sol-sol cu rază medie de acţiune de tipul celor testate de curând de Teheran.Să nu uităm că rachetele Shahab-3, testate în 2008 de Teheran, au o rază de acţiune de 1250 mile şi o încărcătură de o tonă de explozibil convenţional.
Şi parcă ca totul să capete o conotaţie din ce în ce mai complexă premierul Benjamin Netaniahu a vizitat incognito Rusia pe 7 septembrie.Scopul a fost oprirea livrarii de arme ruseşti catre Iran şi Siria. Oficiul primului ministru israelian a declarat că acesta a fost implicat în activităţi „secrete şi confidenţiale” dar nu a negat deplasarea la Moscova. În schimb Moscova a negat vizita.Israelul doreşte să convingă Rusia să nu vânda rachete S-300 Iranului fapt ce ar duce la creşterea substanţială a capacităţii de apărare antiaeriană a Teheranului. Probabil că dispariţia misterioasă, pentru o perioadă de timp a vasului Artic-Sea, recuperat de navele de război ruseşti, a fost o operaţiune acoperită prin care se transportau rachete sol aer catre Iran. Presa norvegiană a menţionat că acest vas a suferit o serie de reapraţii în enclava rusă Kaliningrad înaite de a efectua cursa cu marfă către Angola. Oficialii ruşi au negat toate aceste alegaţii ale presei occidentale. Şi totuşi situaţia în zonă se deteriorează pe zi ce trece iar finele lui septembrie trebuie să aducă o serie de clarificări. Liderii mondiali se vor întâlni la summitul G20 de la Pittsburg.Ce va urma? Apropo manifestatiile de la Teheran s-au datorat luptelor interne pentru putere.