Poate Asia de Est să conducă lumea?
Nov 3rd, 2009 by admin
În condiţiile stabilirii unei noi ordini economice mondiale, prin intrarea Chinei în eşalonul întâi, alături de SUA şi Japonia, se consolidează noi alianţe, cu implicaţii la nivel global. A doua reuniune Trilaterală de la Beijing, a celor trei coloşi ai Asiei, Coreea de Sud, China şi Japonia, se înscrie în acest context. Desfăşurată în afara dialogului ASEAN+3, întâlnirea s-a concentrat pe cooperarea economică între cele trei state, dar a abordat şi probleme a căror importanţă depăşeşte limitele regiunii. Agenda a cuprins teme precum programul nuclear al Coreei de Nord, schimbările de mediu şi disputele teritoriale regionale, în mod particular disensiunile dintre Tokyo şi Beijing, în Marea Chinei de Est, unde s-au descoperit importante zăcăminte de gaze naturale şi petrol. Summitul celor trei, a căror PIB reprezintă 75% din cel al ţărilor asiatice şi 17% din cel mondial, a demonstrat cât de greu este să faci paşi pe linia armonizării propriilor poziţiilor şi cât de divergente pot fi relaţiile bilaterale, prin prisma interesului naţional.
Perseverenţa Coreei de Nord, pe calea dezvoltării potenţialului său nuclear a fost aprig discutată. Coreea de Sud nu doreşte discuţii bilaterale între regimul comunist din nordul peninsulei şi SUA sau China, mizând pe sprijinul Japoniei. Dar la Beijing există intenţia de a prelua rolul de mediator între Phenian şi Washington D.C. Din aceste motive, discuţiile referitoare la modelul dezirabilei Comunităţi a Asiei de Est, după tipul Uniunii Europene au fost reprogramate pentru agenda discuţiilor la reuniunea ASEAN ce a urmat. Deşi în cadrul Trilateralei s-au exprimat aceleaşi opinii ca la reuniunea G20 – privind măsurile ce vor duce atât la diminuarea efectelor crizei, cât şi la asigurarea unei creşteri economice realiste – nu s-a reuşit înlăturarea elementelor de competiţie între China şi Japonia vizând protecţia mediului. Comunicatul final al reuniunii a accentuat necesitatea de „creare a unui cadru de cooperare internaţională eficient, după anul 2012, în acord cu principiile convenţiei-cadru a ONU privind schimbările climaterice, care să ţină cont de responsabilităţile, comune dar diferenţiate”. Dar discuţiile dintre premierii Hatoyama şi Wen au relevat ambiţiile Japoniei de a prelua rolul de lider în procesul de protecţie a mediului. China, cea mai importantă ţară asiatică, cu o dezvoltare economică explozivă, a făcut recent publică dorinţa sa de a reduce emisiile de carbon, indicând – în mod subtil -, că acest lucru se va datora transferului de tehnologie a vestului şi va fi posibil, la un cost enorm.
La summitul ASEAN, şeful guvernului japonez, Yukio Hatoyama, a reluat ideea unei comunităţi asiatice. În viziunea sa, redresarea economică impune o asociere până în 2015. Această măsură ar genera o piaţă de aproximativ 600 de milioane de oameni. Asia de Est ar urma să „conducă lumea” fiind declaraţia şoc a reuniunii. A fost argumentată necesitatea creării unei zone de comerţ. S-a pledat pentru încheierea unor acorduri de liber schimb între membri ASEAN[i] şi cei şase parteneri importanţi ai regiunii[ii]. În acest sens au fost lansate două studii de fezabilitate, în vederea elaborării noii structuri economice.
Seria de summituri menţionate conturează oportunitatea ca Japonia, China şi India să intre în competiţie pentru influenţa politico-economică în Asia de Sud-Est. Poziţia premierului Hatoyama reflectă determinarea guvernului japonez de a avea o politică proactivă faţă de ţările din această zonă. El însă nu a specificat, de o manieră clară, rolul SUA în uniunea ce se doreşte a fi creată. Propunerea premierului japonez face ca Asia-Pacific Economic Cooperation (APEC) să devină complementară noii uniuni asiatice proiectate şi aminteşte, ca idee, de propunerea premierului australian Kevin Rudd, de formare a unei uniuni a Comunităţii Asia-Pacific care să includă SUA şi statele cu coastă maritimă la Pacific. La ora actuală, propunerea premierului Australiei pare mai aproape de realizare. Sumitul APEC-SUA ce se va desfăşura la Singapore va beneficia de prezenţa preşedintelui Obama. Deci şi de clarificările necesare.
Totuşi, China nu a agreat pe deplin condiţiile în care ideea unei comunităţi asiatice se poate realiza fiind acum preocupată de relaţiiile bilaterale cu SUA şi Australia, şi mai ales de summitul din noiembrie de la Cairo esenţial pentru a răspunde la întrebarea „Cine va câştiga bătălia pentru resursele din Africa?”
[i] ASEAN – Myanmar, Brunei, Cambogia, Indonezia, Laos, Malaezia, Filipine, Singapore, Thailanda şi Vietnam
[ii] China, Japonia, Australia, Noua Zeelandă, India şi Coreea de Sud.