China şi SUA reconstruiesc relaţia militară
Nov 8th, 2009 by admin
În discursul rostit în faţa Congresului american, şeful Casei Albe a anunţat o nouă eră a diplomaţiei. „Vreau să construim un climat de încredere la nivel internaţional” a declarat Barack Obama. Preşedintele vrea cooperare, nu acţiuni unilaterale – tipice administraţiei precedente -, fiind dispus să permită şi altor actori importanţi pe scena internaţională să vină cu soluţii în scopul rezolvării unor conflicte. Este o nouă manieră, elegantă şi eficientă, de a menţine statutul de superputere al Americii, prin îngăduirea afirmării şi a altor puncte de vedere. Astfel, în relaţia transatlantică, Obama a conferit Europei un rol sporit în rezolvarea problemelor internaţionale. Schimbarea vizibilă peste Ocean presează guvernele europene să se adapteze rapid noului cadru internaţional. Auditul realizat de think-tankul european Council of Foreign Relation, lansat în octombrie 2009, pe tema relaţiei UE-SUA ridică o serie de întrebări incomode, la care liderii europeni trebuie să găsească răspunsuri viabile, bazate pe Tratatul de la Lisabona.
Noua administraţie americană a început să îmbunătăţească relaţiile externe ale SUA, tratând statele partenere, inclusiv China, în mod amiabil. Mai mult, au fost corectate unele greşeli anterioare. Tratatul de Prietenie şi Cooperare încheiat în sud-estul Asiei, cu Asociaţia Naţiunilor Sud-Asiatice (ASEN) de către administraţia Obama a redefinit relaţiile economice în această zonă, prezenţa SUA devenind activă şi productivă. Confruntându-se cu ameninţarea nucleară a lui Kim Jong-il, cartea Coreei de Nord nu este jucată numai de Beijing, dar şi de Washinghton D.C.. De asemenea, disputa dintre Japonia şi China, privind resursele din Marea Chinei de Sud, cât şi prezenţa navelor marinei militare americane în zonă sunt subiecte de discuţii între cei trei actori mondiali. Primul Dialog Strategic şi Economic, dintre China şi SUA, iniţiat de preşedintele Obama, ce a combinat Dialogul Superior şi Dialogul de Strategie Economică s-a derulat în iulie a.c. la Washington D.C. Summitul a amintit că, din punct de vedere economic, cooperarea bilaterală dintre China şi SUA este esenţială. Acum, americanii vor redefinirea relaţiilor economice, politice şi militare cu partenerii din Asia – Japonia, Coreea de sud şi China. Turneul secretarului apărării Robert Gates în această zonă a reliefat ameninţările cu care se confruntă America în regiune: înarmarea Coreei de Nord cu rachete balistice şi sisteme anti-rachetă, lipsa de popularitate a militarilor americani în Japonia şi evoluţia militară a Chinei. Cu un comandant recent numit în Pacific, un nou guvern în Japonia, noile teste cu rachete în Coreea de Nord şi încercarea de redeschidere a relaţiile militare cu China, Gates şi echipa sa au luat act de noile realităţi diplomatice în Asia. Mai concret, Japonia găzduieşte peste 30.000 de militari americani, dar guvernul Hatoyama doreşte o închidere/redislocare a bazelor americane existente pe insulă, Coreea de Nord sfidează lumea prin testele anti-rachetă forţând astfel discuţii bilaterale cu Casa Albă, iar China a crescut cheltuielile militare cu sume fără precedent şi trece la acţiuni de făţişe faţă de navele americane din zonă, precum interzicerea staţionării portavionului USS Kitty Hawk de Ziua Recunoştinţei, în 2008, în portul Hong Kong, unde familiile marinarilor erau prezente. “Coreea de Nord continuă să reprezinte o ameninţare pentru Republica Coreea, dar şi pentru ceilalţi actori regionali”-a declarat Gates la conferinţa de presă ţinută împreună cu omologul său, Kim Tae Young. „Ca atare, reafirm angajamentul ferm al Statelor Unite de a respecta Alianţa şi de a apăra Republica Coreea.” Ulterior, acelaşi oficial american declara: „În Tokio, cu un an înaintea aniversării a 50 de ani de alianţă SUA-Japonia, moştenire a secolului trecut, cred că ambele state au ocazia de a întări o alianţă între egali, în secolul 21.” Prezenţa bazelor americane în Pacific este moştenirea lăsată de Al Doilea Război Mondial, menţinută şi pe timpul Războiului Rece (1947-1991), strategie menită să combată răspândirea comunismului prin efectul de domino – în întreaga regiune. Consilierea lui Gates pentru comandantul PACOM, amiralul Robert Willard, a fost de a „gândi ca un antreprenor”, atunci când analizează situaţia din Pacific. Asta înseamnă abordarea confruntărilor secolul 21 cu soluţii de securitate contemporane. „În acelaşi timp, securitatea regională a Asiei de Est – a spus el – este din ce în ce mai complexă. Este posibil ca la ora actuală, nu o altă ţară să fie cea mai mare ameninţare pentru o alianţă, sau pentru ţări precum Indonezia şi Filipine, deoarece cea mai mare ameninţare este Mama Natură” – a arătat Gates. Referitor la relaţia militară cu China, Robert Gates a pledat pentru o cooperare militară lipsită de sincope şi o înţelegere clară a intenţiilor partenerului folosind limbajul diplomatic de genul „on-again, off-again”/ „urcuşuri şi coborâşuri”. El aprecia că relaţia este prea importantă pentru a fi marcată de dezacorduri şi a subliniat nevoia de a menţine un dialog stabil între armatele SUA şi China, indiferent de disputele generate de diferenţele politice. „Trebuie să fim capabili să vorbim despre aceste divergenţe in maniera potrivită. Nu trebuie ca aceste deosebiri să genereze măsuri susceptibile să provoace o criză, sau să submineze întreaga relaţie bilaterală“, a indicat Gates. El a făcut aceste comentarii la primirea generalului Xu Caihou – vicepreşedintele Comitetului Militar Central al Armatei Populare de Eliberare a Chinei -, la Pentagon. Potrivit responsabililor americani, Xu Caihou s-ar fi arătat deschis ideii unei cooperări militare superioare, dar el a menţionat şi obstacolele care există în calea acestui efort, precum prezenţa navelor americane în apele pe care Beijingul le consideră zone de exclusivitate economică. Robert Gates a apreciat că aceste divergenţe pot fi depaşite prin dialog.
Actualele discuţii au marcat prima vizită, la cel mai înalt nivel, a unui oficial militar chinez după 2006, când Beijing-ul s-a retras de la masa tratativelor, în semn de protest pentru vânzarea unui pachet de armament american, de 6,5 miliarde dolari Taiwanului şi a supravegherii efectuate de navele SUA în zonele internaţionale din preajma apelor teritoriale chineze. Beijingul a acceptat, în februarie a.c. să reia relaţiile bilaterale. Cu prilejul discuţiilor cu Gates, generalul Xu a respins faptul că ţara sa creşte rapid puterea armată, afirmând că Beijingul nu doreşte o “hegemonie” sau o cursă a înarmărilor.Cei doi au convenit să parcurgă şapte paşi, spre ceea ce SUA consideră agenda minimă de stabilizare a relaţiilor militare. Generalul Xu a subliniat la rândul său patru “obstacole majore”, care stau în calea normalizării relaţiilor– sprijinul militar pe care SUA îl acordă Taiwanului, prezenţa navelor de supraveghere a SUA în apele Mării Chinei de Sud, considerată de Beijing ca parte din zona sa economică exclusivă, lipsa de încredere reciprocă şi barierele legale pentru schimburile reciproce. Vizita lui Xu este cel mai recent efort de îmbunătăţire a relaţiilor militare chinezo-americane, care au rămas în urma legăturilor economice şi diplomatice. Gates a caracterizat dialogul militar drept o modalitate de a elimina diferenţele legate de legea maritimă sau alte chestiuni. Există semne de îmbunătăţire a relaţiilor, în special după catastrofe naturale. De pildă, când uraganul Katrina a spulberat New Orleans, în 2005, armata chineză a trimis un ajutor substanţial guvernului american pentru victimele catastrofei naturale. Când sudul Chinei a fost lovit de viscol şi de dramaticul cutremur de pământ din Sichuan în 2008, armata SUA a făcut acelaşi lucru. „Vizita generalului Xu este un pas important pentru a reduce orice suspiciune“, a declarat Brent Scowcroft, consilierul de securitate naţională a preşedinţilor Gerald Ford şi George W. Bush, la conferinţa referitoare la relaţiile chino-americane, organizată la Beijing. De altfel, peste câteva zile, între 15-18 noiembrie a.c. se va desfăşura vizita lui Obama la Beijing.
Marea Chinei de Sud este considerată de chinezi ca zonă de importanţă economică exclusivă. Prezenţa acolo a navelor militare americane devine un obstacol major „pentru îmbunătăţirea relaţiilor militare”. În schimb partea americană, prin vocea amiralului Kevin Donegan, comandantul flotei a şaptea a SUA în Pacific, a declarat că SUA vor continua să patruleze în apele internaţionale din Marea Chinei de Sud, aceste misiuni fiind vitale pentru libertatea rutelor comerciale. Amiralul mai a precizat: „Categoric, vom continua să desfăşurăm misiuni în apele internaţionale …Vom acţiona în zonele unde suntem autorizaţi să operăm. Definiţia apelor internaţionale a fost bine construită de către comunitatea internaţională şi de legile internationale. Noi nu vom încălca limitele mărilor teritoriale ale altora.” Tensiunile sunt în creştere în Marea Chinei de Sud, deoarece China şi-a sporit numărul patrulelelor cu submarine de la noua bază de pe Insula Hainan. Noile incursiuni sunt monitorizate cu atenţie de marina vietnameză. Şi nu numai.De asemenea se fac presiuni asupra firmelor petroliere americane, care, împreună cu firme din Filipine şi Vietnam sunt implicate în exploatarea zăcămintelor de petrol marine. Atât China, cât şi Vietnamul revendică teritoriile insulelor Paracel şi Spratly în totalitate, în timp ce ţări precum Malaezia, Filipine şi Brunei vor părţi din insula Spratly. Zone bogate în petrol şi depozite de gaze naturale, aceste insule se află pe culoarele de transport maritim între Europa şi Asia, de-a lungul cărora China şi Japonia se aprovizionază cu petrol sau fac comerţ. China a oficializat cererea sa la începutul acestui an, în cadrul Convenţiei ONU privind dreptul mării – pretinzând o zonă cu frontierele aproape de “linia istorică” de expansiune maritimă afişată pe hărţile navale ale Armatei de Eliberare Populară. Oficialii americani, precum amiralul Donegan evită implicarea în dispute teritoriale apelând la soluţii politice paşnice. SUA şi alte puteri regionale, respectă zonele de exclusivitate economică ale unui stat, dar zonele limitrofe unde sunt permise activitaţile economice – inclusiv activitatea de supraveghere de rutină – fac ca acestea să fie denumite “ape internaţionale”.
Atât URSS, cât şi SUA au efectuat reciproc, în mod regulat – pe timpul Războiului Rece – misiuni de supraveghere în termen de zone economice exclusive. Acum, China, este decisă să limiteze asemenea operaţiuni de supraveghere, aşa cum generalul Xu a declarat la Washington D.C.. În următoarele 18 luni, chinezii vor lansa opt submarine noi, capabile să transporte rachete balistice intercontinentale. Americanii vor desfăşura nave de supraveghere, precum USS Impeccable, cu echipamente puternice subacvatice de tip sonar, pentru a aduna informaţii cu privire la submarine în vederea realizării de operaţiuni proprii anti-submarin. USS Impeccabile neînarmat s-a confruntat cu nave civile chineze, care l-au oprit din marşul său între insula Hainan şi ţărmul vienamez. Pentagonul a trimis o navă de război acolo, pentru protecţia navei USS Impeccable. “Hainan este vitală pentru China, pentru ca submarinele sale să intre în mod discret în Oceanul Pacific,” a spus un ataşat militar din Asia, sub acoperirea anonimatului. “SUA ştiu acest lucru şi doresc să dezvolte o semnătură sonar pentru fiecare submarin chinez . Deci, cursa este pornită”- a menţionat ataşatul. Discuţiile bilaterale chino-americane s-au desfăşurat şi la nivelul oficialilor din informaţiile militare. Unul dintre cei mai importanţi experţi ai spionajului chinez s-a aflat în septembrie a.c., la Washington D.C. Generalul-maior Yang Hui, veteran al operaţiunilor de spionaj în Europa şi specialist în operaţiunile derulate în cyberspace – a condus secţia de război electronic a PLA, iar acum conduce departamentul al doilea a PLA, care se ocupă de resursele umane necesare spionajul militar, dar face şi colectarea de informaţii, plus analiza acestora -, a avut pe agenda discuţiilor „scăpările în presa americană”, despre noua generaţie de submarine invizibile chineze – clasa Song – , adică despre cel care s-a ridicat la suprafaţă lângă USS Kitty Hawk, în 2006, fără a fi detectat de sonar, dar reperat de un zbor aerian de supraveghere. Generalul Yang a lucrat acoperit în Europa ani buni fiind un vorbitor excelent de engleză. Mesajul transmis a fost unul de „incomodare politică” a Beijingului faţă de divulgările în presă menţionând faptul că propriul guvern a fost informat de PLA asupra faptului ca această scurgere nu este pedepsită în SUA. Generalul Yang a avut întâlniri la DIA, Pentagon şi la Departamentul de Stat. Vizita este oarecum neobişnuită, deoarece serviciul chinez este legat de două acţiuni recente de spionaj în SUA. Primul caz este cel al contractorului din California, Chi Mak, care a fost condamnat, în 2008, la 24 ani de închisoare pentru transmitere de tehnologie militară părţii chineze. Al doilea caz este cel în care Pentagonul a condamnat, pentru spionaj în favoarea Chinei, pe James W Fondren Jr., un oficial din Comandamentul Pacificului, care a furnizat secrete militare cetăţeanului Tai Shen Kuo – născut taiwanez şi naturalizat în SUA dar dovedit ca agent chinez. Alături de Kuo a fost condamnat un alt oficial american Gregg Bergersen, din Agenţia de Securitate şi Cooperare în Domeniul Apărării pentru furnizare de tehnologie militară.
Şi totuşi! Pare prea simpul motivul vizitei. Aceasta a fost considerată importantă, deoarece a avut o conotaţie productivă, fiind abordate probleme specifice de terorism. Surse neoficiale afirmă că adevărata agendă a vizitei a cuprins discuţii vizând dizidenţi Uighuri – conectaţi la grupul terorist al-Qaida -, dar care sunt, în acelaşi timp, luptători/dizidenţi pentru independenţa provinciei Xinjiang.
Concesiile şi compromisurile sunt strategice şi temporare. Diferenţa ideologică dintre SUA şi China este majoră. Americanii au făcut o serie de concesii. Este rândul chinezilor la mutare… Când circumstanţele se vor schimba, nu ar trebui să ne mire apariţia unui Grup în Doi/ G2.