Feed on
Posts
Comments

route-fifty-lead-image

O lume diferită la orizont.  La două luni de la atacul brutal al lui Vladimir Putin asupra Ucrainei, administrația Biden și aliații săi europeni au început să planifice o lume cu mult diferită, în care nu mai încearcă să coexiste și să coopereze cu Rusia, ci caută în mod activ să o izoleze și să o slăbească ca un chestiune de strategie pe termen lung. NATO și UE elaborează planuri pentru a consacra noi politici în aproape fiecare aspect al poziției Occidentului față de Moscova, de la apărare și finanțe la comerț și diplomație internațională.

Puțini lideri occidentali sunt dispuși să se aventureze să ghicească cum se va desfășura criza din Ucraina. Previziunile cele mai optimiste spun că va dura câțiva ani. Multe dintre schimbările preconizate în geopolitica globală depind de finalul războiului. Va fi un conflict înghețat, va fi o încetare a focului și un armistițiu fără un acord de pace, va fi un acord de pace cu retragerea trupelor ruse sau unul fără retragerea trupelor ruse? Nu știm. Nimeni nu vă poate spune acum cum va fi pentru simplu motiv ca nu sunt pe masa toate elementele. Este o dinamică a evenimentelor fără precedent bazată pe impredictibilitatea deciziilor liderului de la Kremlin. Dar strategia pe termen lung este în curs de elaborare chiar dacă aliații abordează criza imediată prin escaladarea sancțiunilor împotriva Moscovei, ajutoare pentru armament pentru Ucraina și desfășurarea a zeci de mii de trupe proprii și echipamente militare la granița de est a NATO. Multe dintre aceste măsuri și altele sunt acum așteptate să rămână în vigoare, potrivit declarațiilor liderilor occidentali pentru o perioada nedeminată. Continue Reading »

UKRAINE-CRISIS-RUSSIA-0_1648255935764_1648255944799

Titlul de mai sus mi-a fost sugerat de răspunsul ministrului de externe ucrainean, Dmitro Kuleba, dat joi pe 7 aprilie, la o întrebarea referitoare la agenda sa care urma să fie prezentată la Bruxelles, ca invitat special la reuniunea miniștrilor de externe din NATO, după șase săptămâni de război în Ucraina. „Cu cât primim mai multe arme și cu cât ajung mai devreme în Ucraina, cu atât mai multe vieți umane vor fi salvate, cu atât mai multe orașe și sate nu vor fi (distruse)”, a spus el.

Reuniunea miniștrilor de externe ai NATO a avut pe agendă printre subiecte dezvoltarea următorului concept strategic al NATO și o foaie de parcurs pentru adaptarea continuă a Alianței într-o lume mai periculoasă. De asemenea miniștrii de externe au discutat despre sprijinul pe care îl vor acorda în continuare Ucrainei. Întâlnirea a avut o anume conotație geopolitică unind două teatre de operațiuni cel european și cel Indo-Pacific. La întâlnire au luat parte inclusiv miniștrii de externe din state non- NATO precum Ucraina, Finlanda, Suedia și Georgia, precum și Înaltul Reprezentant al UE. Partenerii NATO din Asia-Pacific – Australia, Japonia, Noua Zeelandă și Republica Coreea – au participat și ei. Cel puțin pentru Finlanda și Suedia lucrurile sunt clare. Singurul lucru care le desparte de Alianță sunt cererile de aderare. Alianța lucrează împreună cu ele de mulți ani, iar acestea îndeplinesc standardele NATO când vine vorba de interoperabilitate și de control democratic asupra forțelor armate, cele două cerințe esențiale în vederea aderării. Cât privete partenerii din Asia se profilează o noua abordare comună a modului în care trebuie ”îndiguita China” cu acel concept de ”Linie Maginot” din Oceanul Pacific (de la nord de insulele Kurile până în sud pe coastele maritime ale Vietnamului).

Dar să revenim la discuțiile de la NATO

Continue Reading »

1832.jpg

Este clar că nimic nu mai este ca înainte de pandemia de Covid-19. Criza ucraineană încheie practic Războiului Rece. În ciuda ecourilor din trecutul ale acestuia, peisajul strategic s-a schimbat. Rusia și China vor o Noua Ordine Mondială. Una probabil condusă de ele!? Când George H.W. Bush a vorbit despre o „Nouă Ordine Mondială” în 1990, el a stabilit parametrii pentru epoca post-Război Rece. America spunea Bush va rămâne fermă în alianțele sale și nu va permite țărilor mai mari să le ”înghită” pur și simplu pe altele mai mici, așa cum încercase Saddam Hussein cu Kuweitul. Fiecare președinte care a urmat și-a adus o contribuție semnificativă la securitatea europeană inclusiv prin lărgirea și consolidarea alianței NATO. America și-a ținut întotdeauna promisiunile iar președintele Biden a readus, deocamdată, liniștea și a coagulat interese comune în tabără europeană după tulburarea determinată de deciziile președintelui Trump. Invazia Rusiei în Ucraina a adus la masa geopolitici globale câștigători și învinși. Continue Reading »

newFile-3.jpg

Un război pe pământ european atenuează decenii de întrebări despre relevanța NATO. Acum Alianța este un instrument cheie al puterii internaționale, dar cu siguranță criza din Ucraina a făcut acest lucru mai clar. Cât privește războiul, reacția Casei Albe referitoare la criza europeană generată de Rusia, a fost clară: „Acest război nu se va încheia ușor sau rapid”, a spus Sullivan, Consilierul de Securitate Națională a lui Joe Biden. „În ultimele luni, Occidentul a fost unit. Președintele Biden călătorește în Europa pentru a ne asigura că rămânem uniți, pentru a ne consolida hotărârea colectivă, pentru a transmite un mesaj puternic că suntem pregătiți și angajați în acest sens atâta timp cât este nevoie” a mai spus el.

Cele trei summituri au fost convocate în urmă doar cu 10 zile de președintele Biden ceea ce-mi spune că a existat o urgență în dezbaterea situației din Europa. Continue Reading »

1440x810_cmsv2_c7d54b08-607d-5b61-a4a8-93ab2b6c0de4-5542132

Trupelor americane le-au luat doar trei săptămâni pentru a ocupa Bagdadul în 2003 și pentru a-l da jos pe Saddam. Operațiunile militare au început pe 20 martie iar pe 1 mai, de la bordul portavionului USS Abraham Lincoln, președintele George Bush a declarat încheierea operațiunilor militare majore. Ce a urmat știm foarte bine: reconstrucția unui Irak în dezordine marcat în special de diviziunile religioase dintre sunniți și șiiții ținute ani de zile sub ”papucul lui Saddam”. Lăsând la o parte lecțiile războiului există una care este extrem de importantă: războiul din Irak a arătat cum costul renunțării unilaterale la canale diplomatice poate fi enorm. De remarcat că a fost pentru prima dată când o coaliție ad-hoc europeană s-a opus unei participări la operațiunile militare de coaliție. Gruparea era formată din Franța, Germania și Rusia adică președintele Jacques René Chirac, Cancelarul Gerhard Fritz Kurt Schröder și Vladimir Putin. A fost prima fisură în alianța transatlantică creată de Putin și de siloviki din jurul său, dovadă și prietenia ulterioară cu cancelarul german. Președintele rus Vladimir Putin a încercat să-l determine pe președintele irakian Saddam Hussein să demisioneze cu doar câteva zile înainte ca Statele Unite să lanseze atacul asupra Bagdadului, conform unei declarații a lui Evgheni Primakov. Primakov, un specialist în Orientul Mijlociu, declara într-un interviu dat Interfax, că a avut o întâlnire secretă cu Saddam la Bagdad cu câteva zile înainte de lansarea războiului pe 20 martie. „I-am spus (Saddam) că trebuie să înțeleagă cât de serioasă este această propunere și cum îi poate schimba viața, dar i-am repetat din nou că acest lucru va fi făcut pentru a ajuta Irakul, țara sa natală”. Primakov a spus că Saddam a ascultat în tăcere propunerea Rusiei, apoi i-a cerut lui Primakov să o repete în prezența viceprim-ministrului irakian Tareq Aziz. După aceea, Saddam „a făcut câteva comentarii care nu au avut nicio legătură cu propunerea noastră”, a spus Primakov. Rusia avea interese majore în Irak iar relația lui Primakov cu Saddam era una veche. Serviciile de informații americane au aflat că Evgheni Primakov (prim ministru atunci), o veche cunoștință a președintelui irakian Saddam Hussein, a acceptat o plată de 800.000 de dolari de la guvernul irakian în 1997, probabil în schimbul unei asistenței tehnologice ruse necesare proiectării/dezvoltării de arme strategice, potrivit unui articol publicat la vremea respectiva de magazinul New Yorker. Sursa descria un transfer bancar monitorizat electronic între Tariq Aziz, viceprim-ministrul Irakului, și Primakov, pe atunci ministru de externe. Serviciile de informații americane au aflat despre schimb în noiembrie 1997 dintr-o interceptare britanică. Ca arabist, diplomat sovietic și fost maestru de spioni, Primakov a petrecut 30 de ani cultivându-l pe Saddam Hussein. Rolul irakian al lui Primakov a început în 1969, când s-a venit la Bagdad, aparent într-o misiune pentru cotidianul comunist Pravda, în realitate pentru a negocia un armistițiu între doi ”clienți sovietici”: un general rebel kurd instruit la Moscova și guvernul irakian, reprezentat de omul său puternic în curs de ascensiune, Saddam Hussein. Continue Reading »

« Newer Posts - Older Posts »