2010 anul schimbarilor pe scena politica mondială
Dec 22nd, 2010 by admin
Criza finaciară şi economică ce a marcat economia globală de trei ani încoace a fost una fără precedent în ultima jumătate de secol. Anul 2010 a fost unul de vîrf. Recesiunea economică s-a extins în SUA, Europa şi Japonia conturându-se a fi mult mai dureroasă decât căderea economică din 1981-1982. O masivă scădere a încrederii atât la nivelul sectorului de afaceri, cât mai ales la nivelul consumatorilor, ambele răspunzând prin restrângerea cheltuielilor, este în plină derulare.
Guvernul SUA cât şi unele guverne europene, încercând să refacă stabilitatea, nu au găsit o altă soluţie decât să naţionalizeze părţi ale sectoarelor financiare într-o măsură care contrazice însăşi bazele capitalismului. Irlanda, cu o administraţie de tip anglo-saxon, cu un guvern pragmatic, a achitat datoriile/nepriceperea bancilor plătind acum cu propria stabilitate financiară. Grecia este în pragul luptelor de stradă datorate măsurilor de austeritate necesare redresării financiare. Întreaga lume îşi schimbă cursul, îndreptându-se către o perioadă în care rolul statului va mai mare, iar cel al sectorului privat mai mic. Acest fenomen a generat o reacţie dură în ţara democraţiei totale: America. Datorită crizei a apărut în SUA mişcare Tea party cea care a influenţat dramatic alegerile de la jumătatea mandatului prezidenţial şi politica internaţională de la Washington cu repercursiuni globale în perioada următoare. Tea party este replica modernă a evenimentelor din secolul XVIII. La 16 decembrie 1773 pe cînd America de Nord aparţinea încă coroanei britanice, locuitorii oraşului Boston deghizaţi în indieni, au aruncat în apă încărcătura cu ceai de pe trei vase britanice ancorate în port. Acţiunea a fost generată de anularea taxelor vamale impuse de Londra companiei Indiilor de Vest decizie ce a generat o concurenţă neloială pe piaţa ceaiului din America. Schimbările din lumea de azi sunt rapide şi de multe ori impredictibile. Ascensiunea financiară a Chinei produsă cu o viteză care i-a surprins chiar şi pe observatorii bine informaţi dă fiori lumii întregi. Dacă la toate acestea adăugăm politica americană în plină redefinire, dar şi posibilităţile Chinei şi Indiei de a influenţa reaşezarea puterilor lumii, atunci putem spune fără a greşi că anul 2010 a fost unul al schimbarilor. Preşedintele Barack Obama a rămas un jucator-cheie. Redresarea economiei americane a fost principalul obiectiv al administraţiei americane. În acelaşi timp a continuat redefinirea politicii externe. Aceste obiective precum şi dezvoltarea fără precedent a Chinei a făcut ca preocuparea faţă de Asia să se transforme într-un binom politico-economic/G2-China-SUA. America a început retragerea din Irak lăsând guvernul de la Bagdad să-şi gestioneze propria soartă. În Afganistan odată cu numirea generalului David Paetreus la comanda trupelor situaţia a început să se îmbunătăţească iar noua strategie pentru Afganista va reflecta aceste schimbări. Relaţia cu Pakistanul a început să funcţionez iar lupta împotriva insurgenţilor se extinde în zona de graniţă cu Afganistanul. În Asia relaţiile cu Japonia şi Coreea de Sud au capătat o nouă tuşă militară privind reasigurare strategică în eventualitatea unui atac al Coreei de Nord. Washingtonul a reuşit anul acesta să impună noi sancţiuni dure înpotriva Teheranului şi a Phenianului. Elaborarea noului Concept Strategic al NATO a dus la definirea strategia Alianţei în următoarea decadă. Reducerile bugetare vor da tonul demilitarizari Europei. În schimb punerea în valoare a noilor tehnologii militare(vezi planurile militare comune al Franţei şi Marii Britani) va face ca viitoarele conflicte să aibă nevoi de noi concepte operaţionale. Europa a rămas pe planul al doilea. Însă noi europeni ar trebui să ne schimbăm şi să ne implicăm mai mult în relaţiile internaţionale. Înaltul reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate Catherin Ashton a dat tonul la realizarea unei noi viziuni de politică internaţională. Ambasadorul nostru la Beijing, Viorel Isticioaia-Budura, a primit o poziţie importantă: director general al Departamentului Asia în noua structură de diplomaţie europeană. Numirea este un succes al diplomaţiei româneşti şi un câstig pentru europeni. Este tot mai evident că acest G2 (China,SUA), este noua axă a lumii economice şi geopolitice, o relaţie între doi giganţi care au însă obiective şi idealuri de cele mai multe ori antagonice. Europa din păcate a devenit o zonă adiacentă binomului China-SUA, dialogul din zona Asia-Pacific fiind mai puternic din punct de vedere strategic. Când vorbim de gestionarea crizelor vorbim de forumurile economice de tip G8 sau G20 care decid la nivel global măsurile de redresare economică şi financiară. Spre deosebire de G8 în G20 nu există aceeiaşi coeziune. Astfel cele două summituri G20 de anul acesta de la Toronto şi Seul nu au adus reforme în privinţa pieţelor finaciare, progresele fiind minime, deciziile fiind amânate. Ce s-a concluzionat: că lumea are nevoie de o reformă a pieţelor financiare. Este adevărat că bancile au nevoie de libertatea lor şi o economie naţională nu poate funcţiona fără bani. Numai că bancheri trebuie să revină la rolul lor iniţial de slujitori ai economiei.Totuşi incapacitatea summitului de la Seul privind rata de schimb lasă să se întrevadă o reeditare a situaţiei din anii 1930. Pe scurt: euro va deveni supraevaluat ca în „blocul aur” în anii 30, pentru că zona euro s-a angajat într-o politică de austeritate, singura soluţie devenind protecţionismul, în acelaşi timp China duce o politică de apreciere graduală a yuanului în raport cu dolarul politică care o să genereze revigorarea protecţionismului american. Anul care a trecut în UE a fost marcat de preluarea preşedinţiei rotative a uniunii de către Spania şi Belgia. Prima a avut ca obiective punerea în parctică a Tratatului de la Lisabona şi crearea noilor instituţii europene, a doua a avut ca ţinte largirea Uniunii cu Croaţia şi Islanda dar şi continuarea negocierilor de aderare începute în 2005 cu Turcia. 2010 a început cu Forumul de la Davos unde specialişti remarcabili ai finaţelor, precum Nouriel Roubini sau Kenneth Rogoff au prezentat faţa reală a economiei mondiale unde criza bancară va fi urmată de cea fiscală mai ales în ţările care au o prezenţă bancară puternică în zona Europei de Est. Potrivit economiştilor menţionaţi datoriile guvernamentale şi cele ale consumatorilor din SUA sau Europa vor atârna greu în anii următori lăsând rolul de motor de creştere ţărilor emergente precum India şi China. Şi totuşi Germania este o excepţie creşterea economică apropiindu-se de 3% în 2010. Germania şi-a consolidat poziţia de lider al UE iar cancelarul Angela Merkel a devenit cel mai respectat lider european al acestui moment. Întrebarea de final de an este: va conduce Germania UE prin recesiune anul viitor? O remarcă pentru Franţa care prin contractele economice încheiate cu China şi India încearcă redresarea proprie economii demonstrând în acelaşi timp ce armă teribilă este politica la nivel de stat pentru o economie în recesiune. Chiar dacă este redusă la statutul de putere de mijloc, resurgenţa Rusiei a devenit realitate. Cu un prim-ministru precum Vladimir Putin, care nu a renunţat la funcţia de preşedinte şi vrea să candideze la prezidenţiale în 2012, şi cu un preşedinte maleabil precum Dmitri Medvedev, viitorul Rusiei ridica deocamdată semne de intrebare. Certitudine: Rusia şi-a consolidat influenţa în zona adiacentă frontierelor, a reuşit să oprească lărgirea NATO spre est şi a influenţat schimbarea conceptul scutului atirachetă în Europa. Relaţia cu Ucraina s-a refăcut. Contractul prin care Flota rusă a Marii Neagre poate staţiona la Sevastopol a fost prelungit până în 2042, deşi ratificarea în şedinţa Radei Superioare a degenerat în violenţe pe fondul divergenţelor dintre parlamentarii ucrainieni ai puterii şi cei ai opoziţiei cu privire la rolul strategic al ţării. Premierul Vladimir Putin a început reconstrucţia armatei în 2000 iar preşedintele Medvedev Dimitri a ordonat în 2010 o reânarmare amplă începând cu 2011 înpreună cu achiziţionare de tehnologie occidentală (vezi achiziţia navelor Mistral). Rusia a elaborat o nouă doctrină militară, care citează extinderea NATO şi desfăşurarea scutului antirachetă drept principalele ameninţări la securitatea Rusiei. Rusia se reântoarce la folosirea fostelor baze navale din diferite zone ale globului (Tartus din Siria pe care a început s-o modernizeze) dar evaluează şi varianta construirii unora noi în Libia şi Yemen. 2010 a readus Rusia în prin planul european prin promovarea unor relaţii intense şi un dialog accentuat cu Germania şi Franţa în schimb Moscova a rămas tributară problemelor sale interne unde sursele de instabilitate sunt prezente, nu numai în Caucaz, iar infrastructura economică este depăşită. Rezervele foarte mari de gaz şi de petrol ale Rusie o menţin încă în marile jocuri de putere şi o ajută să îşi reconstruiască economia depăşită tehnologic.De asemenea anul 2010 a fost pentru Rusia un an în care a impus noile trasee energetice ce alimentează Europa şi a dezvoltat relaţiile cu Turcia atât la Marea Neagră căt şi în Caucaz. Iranul de-a lungul întregului an a provoacat şi agasat comunitatea internaţională cu ţintă specifică SUA şi Israelul, acesta din urmă rămânând permanent în gardă. Iranul în pofida sancţiunilor din ce în ce mai dure şi-a continuat programul nuclear alături de ample exerciţii militare în zona Strâmtorii Hormuz.Totuşi la finele anului Theranul a hotărât să se întoarcă la masa tratativelor unde vor fi prezenţi membri permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU plus Germania. Anul 2010 a fost pentru ţările din Orientul Mijlociu unul în care acestea s-au angajat într-unul dintre cele mai mari exerciţii de reânarmare din ultima perioadă de timp cumpărând din SUA armament în valoare de 123 miliarde dolari. Fiind posibil ca acestea să devină teatrul unor operaţiuni militare de temut într-un viitor, nu tocmai scurt, a generat o cursă fără precedent a înarmărilor unde pe primele locuri se situează achiziţionarea rachetelor Patriot, avioanele de lupta F-15, sistemului de apărare antiaeriană de înaltă altitudine Thaad. Negocierile de pace dintre Israel şi Autoritatea Palestiniană au rămas în impas anul acesta calea de soluţionare fiind una anevoiasă marcată de o istorie mult prea coplicată spre a fi rezolvată într-un an. Una din chei este Ierusalimul considerat oraş sfânt de către musulmani, evrei şi creştini, partea de est a oraşului fiind problema explozivă în ultimii 20 de ani, problemă disputată de evrei şi palestinieni. China şi-a continuat drumul triumfal spre prima poziţie din clasamentul economiilor mondiale. Superputere economică cu o economie condusă de exporturi, China încearcă în mod inteligent să-şi extindă influenţa economică dar şi politică asupra Europei. Evident sprijinul se îndreaptă mai ales spre cele mai îndatorate ţări ale zonei euro (Portugalia Italia Grecia Spania). Rezultatul: capital de încredere şi alianţe pe termen lung în cadrul UE. Cu pârghii economice foarte puternice în Africa, aşa cum avea candva URSS în ţările de Est, China face un joc ca de la egal la egal cu Statele Unite. Nimic nu pare a se produce pe plan internaţional fără acordul Chinei. Pentru unii, noile obiective internaţionale sunt legitime şi pasnice, iar lumea trebuie sa aiba incredere în aceasta noua hiper-putere. Pentru alţii, China urmareşte obiective hegemonice şi nu are respect pentru valorile pe care s-a dezvoltat comunitatea internaţională. Anul 2010 a readus pe scenă Peninsula Coreeană. Desemnarea succesorului la conducerea statului comunist, KimJong-un, a fost urmată de o serie de acţiuni militare sub comanda celui „nou ales” pentru a-i conferii acestuia legitimitatea internă necesară (ordinul de atac privind scufundarea corvetei Cheonan în care au murit 46 de marinari sud-coreeni a fost semnat de noul pretendent la fotoliul prezidenţial).Cea de-a treia generaţie a dinastiei Kim este în „pol-position” gată să declanşeze un conflict în Asia. Beijingul are „cheia”. Cu toate beneficiile aduse de relaţia cu Phenianul, Beijingul are acum probleme de credibilitate din cauza acţiunilor imprevizibile ale liderilor din Coreea de Nord şi acest lucru face ca relaţiile strategice din zonă să se deterioreze. Brazilia, în randul liderilor? Brazilia s-a afirmat în 2010 ca un lider puternic al continentului sud-american. Fiind o prezenţă puternică în problematica de mediu şi direct implicată în protecţia padurilor tropicale, Brazilia se constituie ca o contrapondere la guvernele radicale de stanga ale lui Hugo Chavez in Venezuela sau Evo Morales în Bolivia. În loc de încheiere. Nu demult, publicația The Economist semnala ascensiunea militară a Chinei ce va duce la schimbarea echilibrului de putere în primul rând în Asia. Americanii de la Forbes l-au clasat anul acesta pe liderul chinez Hu Jintao pe primul loc în topul celor mai puternici oameni din lume, în timp ce pe președintele Barack Obama a ocupat următoarea poziție. Şi totuşi există câteva cifre oarecum necunoscute publicului larg, care demonstrează cât de aproape este dominația Chinei: în 1998, SUA avea 25% din totalul pieței industriei high-tech, iar China doar 10%. La doar 10 ani după, Statele Unite aveau doar 15%, în timp ce China deținea 20%.; timp de 100 de ani, SUA au fost pe primul loc în topul celor mai mari consumatori de energie anul trecut, China a devenit numărul unu; China a trecut de pe locul 14 pe locul al doilea în topul statelor cu cea mai intensă activitate ştiințifică și de cercetare; China controlează mai mult de 90% din stocul global total de materiale rare; China produce cea mai mare cantitate de energie solară și eoliană din lume; China are cel mai rapid tren din lume și cea mai mare rețea de trenuri de mare viteză; Rusia și China au decis să nu mai exprime în dolari tranzacțiile comericiale pe care le au între ele; cele mai mari exporturi din China în SUA sunt cele de echipament IT; China deține cel mai rapid supercomputer din lume; la fiecare dolar pe care un chinez îl cheltuie pe bunuri din America, Statele Unite cheltuiesc 3,9 dolari pentru produse chinezești şi nu în ultimul rând China este cel mai mare furnizor de componente importante pentru Departamentul American de Apărare. Şi cu toate aceste SUA rămane liderul global incontestabil al începutului de veac. Ce urmează? Un nou an: 2011. Din 3 februarie intram în anul Iepurelui de Metal care conform mitologiei chinezeşti reprezită simbolul rezistenţei.
La mulţi ani!