Smart power
Aug 24th, 2011 by admin
La prestigioasa Universitate de Apărare a SUA, din Washington D.C., în sala Abraham Lincoln, a avut loc, în faţa masteranzilor militari şi civili, a reprezentanţilor de la Pentagon şi de la Departamentul de Stat un dialog, purtat de secretarul de stat Hillary Clinton şi secretarul apărării Leon Panetta, pe teme actuale ale politicii interne şi externe ale Americii.
Moderator a fost actualul director al Şcolii de Relaţii Publice şi Media, de la Universitatea George Washington, comentator la CNN, Frank Sesno. Dialogul celor două personalităţi a avut loc la Fort Lesley McNair. Situat la confluenţa râurilor Potomac şi Anacostia, pe locul numit Greenleaf Peninsula, Fort Lesley McNair, este cea mai veche bază militară a trupelor de uscat americane, având o vechime de 200 de ani (construită în 1791), fiind principala unitate de apărare a capitalei, şi primul arsenal militar american.
Conţinutul discuţiilor? Alocaţiile bugetare aferente celor două departamente, poziţia SUA faţă de evoluţia evenimentelor din Siria, Libia, Afganistan şi Pakistan.
„Guvernul federal nu are de ales între responsabilităţile fiscale şi securitatea naţională, dar trebuie analizate priorităţile şi nevoile ţării la momentul actual” a afirmat Panetta. Hillary Clinton a adăugat că naţiunea americană are nevoie de o „abordare holistică” a securităţii naţionale. S-a mai discutat despre resursele alocat prin bugetul federal, în contextul războaielor în derulare ş a lupei împotriva terorismului.
Panetta a ridicat problema reducerilor bugetare pe următori 10 ani, care înseamnă în jur de 350 miliarde $. Reducerile sunt o consecinţă a crizei, dar şi a luptei dintre republicani şi democraţi, în Congresul SUA. Realizarea compromisului între Casa Albă şi Congres s-a concretizat prin înfiinţarea unui comitet bipartizan menit să găsească noi zone, din care să reducă alocaţiile bugetare.
Un alt subiect de interes pentru militarii a fost cel al pensiilor militare. Un grup multidisciplinar, independent, de consilieri, denumit Defence Business Board, şi format din foşti şi actuali conducători de companii, economişti, finanţişti, specialişti în tehnologie şi medici, au ajuns la o serie de concluzii privind sistemul de pensii militare. Cea mai importantă fiind nesustenabilitatea acestuia în următori 20 de ani, astfel încât nevoile de finanţare vor creşte de la 1,3miliarde dolari la 2,7 miliarde dolari în 2034.
Concluzii memorabile:
- Raportul precizează că modelul sistemului de pensii militare trebuie să-l urmeze pe cel de la civili, cu o opţiune a beneficiarilor, de a contribui la o pensie privată, pe parcursul stagiului militar;
- Militarii, la fel ca şi poliţiştii, primesc pensia odată cu prima zi de la încetarea activităţii, şi nu la împlinirea vârstei de 65 de ani ca la civili; drept urmare, se propune ca aceasta să fie acordată după împlinirea vârstei de 60 de ani;
- Militarii cu 20 de ani vechime trebuie să primească, imediat, la ieşirea la pensie, 50% din ultimul salariu, cei cu 35 de ani 87,5%, iar cei sub 20 de ani să nu primească la ieşirea în rezervă, urmând să primească la împlinirea vârstei de pensionare de 65 de ani;
- Numărul programele medicale „cu costuri reduse” urmează să fie micşorat semnificativ.
Pentru cei ce sunt deja pensionari şi pentru veteranii de război, actualele cote rămân nemodificate. La americani, sistemul de pensii militare, nu a fost modificat de peste 100 de ani.
Acum multe din meseriile militare sunt transferabile în sectorul civil şi mulţi ex-militari, ce părăsesc sistemul în jur de 40 de ani îşi găsesc o alternativă. Acest lucru le permite cumulul pensiei cu salariul. În mod curent, un rezervist, cu 20 de ani vechime, are o pensie de 1500 $ şi mai câştigă, într-un alt loc de muncă, în sistemul de stat sau privat, între 50.000 la 60.000 $ pe an.
Secretarul apărării întreabă: „care este diferenţa, în aceste condiţii, noi, între militari care merg la război, pentru a prezerva interesul naţional şi cei ce merg la muncă în sectorul civil?”
Dezbaterea s-a aprins! Generalul în rezervă Sullivan Gordon, fost şef al statului major al trupelor de uscat, în anii 90, declara, într-un interviu ulterior: „Dacă dorim o forţă de voluntari, va trebui să avem grijă de aceşti oameni care vor să servească sub drapel, spre deosebire de cei care nu doresc. A merge la război este periculos-poţi muri!. Şi întrebarea care se ridică: este poporul american gata să recunoască sacrificiile acestor tineri?”
Hillary Clinton a precizat că 1% din bugetul administraţiei, esenţial pentru sistemul diplomatic american, se duce la Departamentul de Stat şi la Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională. Ea a mai afirmat „că în recentele discuţii despre cheltuielile pentru securitate naţională între Congres şi administraţia Obama, s-a pus „batista pe ţambal” lăsând să se vadă, de către adversari, slăbiciunile Americii. Nu este vorba de politică sau de partidele politice, este vorba de securitatea naţională a Americii şi poporul american are nevoie de o discuţie sinceră şi responsabilă, în ceea ce priveşte proiectele pe această direcţie, care să întărească America”
Hillary Clinton, a mai vorbit despre noua abordare a administraţiei Obama, denumită, de aceasta, „smart power”. Aceasta subliniază acţiunea colectivă şi consensul internaţional versus o soluţie unilaterală, care se bazează pe utilizarea disproporţionată a forţei militare a SUA.
Referitor la Libia secretarul de stat, Hillary Clinton a spus: „Totul a început în martie, fără a avea o locaţie precisă şi o adresă la care poţi trimite logistică pentru a-i ajuta pe insurgenţi să-l dea jos pe dictatorul Gaddafi, după 42 de ani de guvernare. Timpul a fost scurt, iar participarea alături de NATO a forţelor arabe a fost un succes”.
Iar ceea ce evident se întâmplă acum, referitor la Siria, spunea Hillary Clinton, este galvanizarea opiniei internaţionale pentru sprijinirea ideii de retragerea de la putere a preşedintelui Assad.
Relaţia SUA cu Pakistanul? America este interesată într-un parteneriat de lungă durată cu Pakistanul, spunea secretarul de stat. Noul parteneriat trebuie văzut atât din punct de vedere militar cât şi economic. Relaţia pe care Pakistanul o are cu China, în termeni militari, a făcut ca elemente ale elicopterului invizibil, distrus de trupele SEAL, la obiectivul „Casa Bin-Laden”, să fie date spre studiu militarilor chinezi, fapt sugerat de moderator şi neconfirmat/comentat de Panetta.
A urmat, la finele discuţiei despre Pakistan, o întrebare firească a moderatorului Sesno: „Vor fi învinşi terorişti vreodată sau Donald Rumsfeld a avut dreptate spunând că va fi un război lung?” Răspunsul lui Panetta a fost că efortul de până acum s-a centrat pe eliminarea liderilor terorişti importanţi şi pe înlăturarea posibilităţii ca Al-Qaida să transpună în realitate ideea de Jihad universal. În realitate mai este mult de făcut în această direcţie spunea Panetta.
Referitor la Afganistan, ceea ce se discută acum este un parteneriat, în vederea preluării de către forţele de securitate afgane a controlului în anumite ale teritoriului naţional, unde sunt prezente forţe americane sau aliate. Preşedintele Karzai nu va mai candida pentru un nou mandat, în 2014, iar acum se poartă discuţii, la Kabul şi la Washington, referitoare la succesorul lui.
Situaţia din Irak? Bagdadul are încă un potenţial terorist ridicat, care ameninţă stabilitatea internă a ţării. Atât extremiştii sunniţi cât şi cei şiiţi comit atentate teroriste. Ţinta actuală este de a găsi cea mai bună formulă pentru antrenarea trupelor irakiene.
Concluzii finale? Una aparţine secretarului apărării, Leon Panetta: „ Avem două războaie, suntem în misiune cu NATO în Libia, ne confruntăm cu ameninţări din Coreea de Nord şi Iran, suntem în război cu terorismul, încercăm să facem faţă marilor provocări ale atacurilor cibernetice şi provocărilor noilor puteri emergente – China, India, Brazilia – şi chiar resurgenţei Rusiei, care trebuie privită ca un garant al securităţii globale. Facem faţă cu greu provocărilor datorită resurselor limitate Nu avem de ales între securitate naţională şi responsabilitate fiscală, dar suntem o naţiune cu un destin special în lume, datorat forţei militare, unei diplomaţii puternice, respectării valorilor şi libertăţilor democratice.”
Secretarul de stat, Hillary Clinton, a conchis: „Vrem ca o mulţime de oameni să cânte după aceiaşi partitură, şi acest cântec să fie unul despre libertatea universală, drepturile omului, democraţie, pentru care noi americanii am fost pionieri acum 235 de ani. Sunt mândră că deţin poziţia de secretar de stat al SUA în aceste timpuri, cu mari provocări care nu au o soluţie scrisă, în cărţile de diplomaţie”
Lecţia de învăţat? În America se lucrează în echipă. Acolo la Fort Lesley McNair învaţă „Grand Strategie” viitorii lideri americani, cu profesori şi politicieni de primă mână. Al naibii de bine!
