Apărarea Europei încotro?
Jul 30th, 2012 by admin
Nimeni nu pune petic de postav la o haină veche, căci peticul trage de haină și se face o ruptură mai mare. Matei IX,16
Minștrii apărării din Franța Jean-Yves Le Drian și din Polonia, Tomasz Siemoniak după o discuție pe care au avut-o pe 23 iulie au declarat că așa numitul Triunghi de la Weimar – Polonia, Germania și Franțe – poste accelera formarea unei forțe de apărare europene. Le Drian a spus că o coordonare în domeniul apărării este o soluție avâd în vedere tăierile bugetelor militare. Noua încercare de a realiza o forță europenă proprie de apărare vine în contradicție cu rolul și locul NATO (vezi art 5 din Tratatul de la Washington). Conceptul Smart Defense a fost creat, în aceste vremuri de criză, pentru a da consisteță pieții de armament, pentru a schimba regulile vechi, din cel de-al II-lea Război Mondial, în domeniul achizițiilor militare și relațiilor de producție de tehnică militară. Fregate, tancuri, avioane de vânătoare şi submarine pot fi dezvoltate în sistem Smart Defense. în condițiile în care cetăţenii strâng cureaua, iar domeniul apărării este supus reducerilor bugetare.
Implicaţi în luptele din Libia europenii au descoperit, precum Columb America, că nu au mijloace pentru a-și îndeplini ambiţiile și dorința de a aduce democrația în Africa. Ce a înțeles grupul de la Weimar este că fără mijloace militare, Europa nu poate și nu are o diplomaţie credibilă într-o regiune strategică precum Nordul Africii. Ce ar fi de făcut? Aplicarea conceptului Smart Defense ceea ce ar însemna ca ţările europene să aibă programe de apărare în comun. Desigur este puțin probabil dar declarația celor doi miniștri ai apărării spune foarte multe.
Robert Gates spune nu cu mult timp în urmă că majoritatea ţărilor europene nu participă la operaţiunile aeriene de sprijin al insurgenţei libiene, pe care o aprobă în principiu, pur şi simplu pentru că bugetul lor militar este prea limitat. A spus fostul șeful al Pentagonului tot adevărul ? Da din punct de vedere diplomatic. Numai că multe ţări din UE nu au aproape deloc forţe armate deoarece contau pe protecţia SUA de la începutul Războiului Rece. Dispariția URSS și a ameninţării sovietice i-a încurajat să-şi reducă şi mai mult efortul lor militar. Franţa şi Marea Britanie și-au putut asuma operaţiunea libiană fiind implicate totodată pe alte teatre de operații precum Afganistan. În aceste condiții de participare pe mai multe teatre de operații, rezervele de muniţie şi mai ales de oameni şi echipament se epuizează și înrăutăţesc în final balanța bugetară.
Mulți dintre europeni consideră că ţara lor nu a are ce căuta în Kabul, Misrata sau Abidjan. Însă există dicolo de această dezbaterea un fapt cert: nicio putere nu se poate lipsi de mijloace militare fără a-şi reduce sau chiar pierde existenţa sa politică. Contezi pe scena internaţională dacă ai capacitatea de a acţiona sau reacţiona în caz de criză.
Europenii care vedeau în dependenţa lor militară faţă de Statele Unite ale Americii cea mai bună garanţie de coeziune a taberei occidentale au fost nevoiţi să-şi revizuiască poziţia de când americanii au schimbat strategia militară și s-au centrat pe Asia unde emergența Chinei dă mai multe bătăi de cap. Bugetul european a scazut continuu iar analiștii militari au constatat, cu ocazia atacului asupra Libiei, mari lacune în capacitatea statelor europene la nivelul informațiilor, supravegherii și recunoașterii în teritoriul inamic. 16 dintre statele membre ale NATO din Europa și-au redus bugetele militare anuale între 2008 și 2010. În vreme ce cheltuielile militare pe cap de locuitor raman mai mari în Europa decat în Asia, nominal, cifrele alocate de statele asitatice apararii vor depăși în 2012 pe cele alocate de statele europene.
Criza continuă iar bugetele militare se reduc pe fiecare zi. Și totuși ministerul grec al Apărării are pe lista de cupărături (?!) aproximativ 60 de avioane de luptă Eurofighter, în valoare poate de 3.9 miliarde de euro, fregate franceze pentru mai mult de 4 miliarde de euro, nave de patrulare pentru 400 de milioane, iar modernizarea necesară a flotei elene existente ar costa cam tot atâta. La toate acestea se adaugă muniţiile pentru tancurile Leopard, şi necesitatea de înlocuirea a două elicoptere Apache de fabricaţie americană. Și poate că ar fi frumos şi de a-şi cumpăra ceva submarine germane, pentru un total de 2 miliarde de euro. Dacă toate acestea sunt adevărate… asta da criză!
Cheltuielile de aparare ale Asiei vor depasi anul acesta cheltuielile Europei, ceea ce reprezinta o premiera istorica, facută cu putință de faptul ca UE și-a redus bugetul militar din cauza crizei, iar, pe de alta parte, China a sporit considerabil bugetul de aparare.
Astfel devine clară o redistribuției de putere militară pe mapamond. Asia devine puternic militarizata și ca urmare a cresterii economice rapide și din cauza temerilor legate de inceritudinea strategica a regiunii în care lupta pentru resurse este la ordinea zilei.
Soluția oferită de Smart Defense în aceste momente este una care poate salva situația militară din Europa aducând cu ea o nouă arhitectură a afacerilor militare, a regândire a relațiilor dintre industria militară și mediul politic dar și o eficiență în utilizarea fondurilor alocate bugetelor militare.