Alexandru Grumaz

Este în criză! Și politică dar și financiară. Europa are în schimb un lider puternic. Germania are din nou prim-planul pe scena vechii Europe, cum îi placea lui Rumsfeld s-o denumească. Helmut Kohl a fost cancelarul “reunificării germane”. Gerhard Schröder, cel al păcii. Angela Merkel a fost cancelarul Europei în primul mandat iar în al doilea este cel al austerității. Sunt momente și personalități ale istorie care contează enorm în viitor: un Willy Brandt pocăit, în genunchi în ghetoul din Varşovia; Helmut Kohl şi François Mitterrand mână-n mână pe câmpul de luptă de la Verdun, şi, recent, Vladimir Putin cu premierul Donald Tusk la locul masacrului de la Katyń. Sunt de fapt gesturi de reconciliere ale unor războaie europene ale căror emoții nu s-au atenuat cu timpul. Acum, când destinul federal al Europei devine pe zi ce trece mai palpabil, proiectul european, ameninţat iniţial de contradicţia dintre politicile fiscale şi cele monetare ale naţiunilor din zona euro, se află în situaţia clară de a alege între a abandona moneda euro sau de a face un salt spectaculos către o adevărată guvernare economică europeană. Să nu uităm ceea ce Merkel sau Herman van Rompuy spuneau cu ceva timp în urmă:  “Istoria ne arată că ţările care au o monedă comună nu se războiesc“(Merkel) sau”Odată cu moneda euro, ar cădea şi UE, şi prin urmare principala garanţie a păcii“(Rompuy). Continue Reading »

Tags: alegeri Germania, Angela Merkel, criza, criza euro, Europa, Germania, Herman van Rompuy, Orientul Mijlociu

De la finele celui de-al II-lea Război Mondial strategia SUA a urmărit cu asiduitate angajamentul total în rezolvarea problemelor internaționale. Într-un efort de a-și proteja securitatea și prosperitatea America a promovat de-a lungul și de-a latul globului ordinea economică liberală, depturile și libertățile umane și a stabilit acorduri militare cu partenerii din Europa, Asia de Est și Orientul Mijlociu. Bazele militare americane sunt răspândite pe tot globul, navele militare americane păzesc rutele de navigație importante și zeci de mii de militari americani asigură protecția din Germania până în Corea de Sud și Japonia. Deși detaliile politicii externe ale SUA s-au nuanțat de la un președinte la altul, de 60 de ani fiecare a agreat deciza fundamentală ca SUA să rămână implicată în relațiile internaționale, chiar dacă motivele acestei implicări s-au schimbat în timp.

Continue Reading »

Tags: Germania, Orientul Mijlociu, relații internaționale, SUA

Predecesorii lui Mubarak, Gamal Abdel Nasser și Anwar Sadat, au fost figuri marcante ale istoriei în mandatul lor având loc naționalizarea Canalului Suez sau negocierea acordului de pace cu Israelul. Pe vremea cand era la putere, Mubarak se compara adesea cu aceștia, dar ironia soartei face ca el să rămână în istorie pentru demonstrațiile care i-au adus sfarșitul politic. La 14 octombrie 1981 când Mubarak a luat puterea era privit ca o speranță, o imagine a reformismului. A promis atunci reforma sistemului judiciar și a eliberat din închisoare pe toți opozanții lui Sadat. La final, Mubarak devenise mai impozant decât Egiptul însuși, susținând că deține puterea absolută. Continue Reading »

Tags: Egipt, Fraţii Musulmani, Morsi, Mubarak

Anul 2013 este considerat ca fiind încărcat de tensiuni de ordin geopolitic şi economic. Tensiunile, predictibile de astfel, se accentuează, pe măsură ce anul se va scurge, ele urmând să ia forme violente. Care sunt de fapt motivele reale de îngrijorare: Iranul, Siria, islamismul care cîştigă teren în Orientul Mijlociu, fragilitatea economiei din ţările Europei de sud, rivalitatea dintre Japonia şi China. Care este însă cel mai mare pericol pentru stabilitatea internațională? Iranul.

Continue Reading »

Tags: Iran, Irin Dome, Israel, Siria

China schimbă generațiile cu prilejul celui de-al 18-lea Congres al Partidului Comunist Chinez. În urma valului de schimbări din structura organizatorică a partidului un nou grup de militari vor prelua roluri importante în Comisia Militară Centrală cea care conduce de fapt armata de 2,3 milioane de militari a Chinei. 7 membri din cei 11 care formează Comisia Militară centrală vor fi schimbați. Noii generali își asumă puterea într-o perioadă dificilă, în care situația din zona Mării Chinei de Sud este în fierbere. Influența Comisiei este un factor major dacă este pace sau război. Președintele acesteia va rămâne Hu Jintao pentru o perioadă de un an sau doi, la fel ca predecesorul său Jiang Zemin pe care l-a condus la un ceai într-o pauză a lucrărilor actualului Congres al Partidului Comunist Chinez. Lista cu membrii Comisiei a fost întocmită și urmează a fi anunțată. A ghici cine va fi este ca și cum te-ai uita într-o cutie neagră. Câteva concluzii însă se pot trage din evenimentele deja derulate precum noile avansari ale generalilor efectuate înaintea Congresului.

Noua generație de lideri militari va avea o experiență diferită de cea a celor care au participăat direct în armata revoluționară a lui Mao. Este o generatie care nu a luptat în tranșeele revoluției ei fiind militari de profesie. Noii membrii sunt născuți în anii 50 și au intrat în rândurile armatei la finele anilor 60 odată cu Revoluția Culturală. Experiența lor în bătălii se rezumă la participarea unora la războiul din 1979 cu Vietnamul. Unul dintre posibilii noii membrii ai Comisiei Militare Centrale, generalul Zhang Youxia (fost comandant al departamentului General pentru Armamente) a servit ca soldat în 1979. Noua Comisie militară centrală va trebui să modernizeze armata cu noi sisteme navale și cu noi avioane de luptă, cu noi submarine sau rachete balistice sol-navă, arme laser anti-satelit etc și va avea nevoie de oameni pregătiți în domeniul achizițiilor de armament. Comisia va superviza și operațiunile de cyber security și cyber warfair domeniu la care chinezii lucrează din răsputeri. Un alt posibil membru generalul Mo Xiaotian (fost pilot de vânătoare), are experiență în diplomația militară deși chinezi sunt pregătiți pentru orice confruntare militară.

Deja doi generali au fost numiți vicepreședinți ai Comisiei Militare Centrale înainte de Congres: generalul Xu Qiliang și generalul Fan Changlong . Amândoi sunt ofițeri de carieră Fu fiind din trupele de uscat iar Xu din aviație. Fan este comandantul Regiunii militare Jinan și are 65 de ani (la 67 se retrage automat din funcție) iar Xu are 62 fiind unul din cei mai respectați militari din armata chineză, specialist în operațiuni combinate (joint) ale trupelor de uscat, forțelor navale și aeriene. Ei i-au înlocuit pe Xu Caihou și guo Boxiang.

Componența completă a Comisiei o vom afla în câteva zile, dar putem previziona prin prisma noilor avansări o serie de noi membrii. Comandantul Regiunii Militare Beijing generalul Fang Fenghui a fost promovat în calitatea de șef al Satului General Major al Ministerului Apărării și va face parte din Comisie. Fostul comisar politic al Regiunii Militare Guangzhou, Zhang Yang a fost numit directorul Departamentului Politic, iar generalul Zhao Keshi, a fost promovat ca șef al Departamentului Logistic amândoi fiind posibili membrii ai Comisiei.

Ministerul Apărării nu a anunțat încă cine va comanda Al doilea Corp de Artilerie cel care are în dotare rachetele balistice și pe cele de croazieră care țintesc Taiwanul și nici pe comandantul forțelor navale. Amândoi au locuri de drept în Comisia Militară Centrală

Comisia este importantă în viziunea liderilor chinezi și datorită invățăturilor lui Mao care spunea: puterea politică crește la gura țevii de tun

Tags: China, Comisia Militara Centrală