Alexandru Grumaz

Primarul orasului Shanghai Han Zheng si consulul general al Romaniei Alexandru Grumaz

           Nu poţi vorbi despre viitor dacă nu vorbeşti despre China. Încă de pe timpul călătoriilor lui Marco Polo sau ale Spătarului Milescu, cei care se întorceau acasă din acele locuri, povesteau despre bogăţii fabuloase şi rafinamentul deosebit al celor care locuiau teritoriile de la răsărit. China, însă, nu şi-a dezminţit niciodată faima de ţară de nepătruns. Pentru străini a reprezentat o enigmă care merita descifrată. În prezent, China se transformă într-un ritm uimitor. Ce vedem astăzi a început odată cu intrarea Chinei în modernitate. Acest lucru s-a produs în februarie 1972. Atunci, Partidul Comunist Chinez a depăşit resentimentele faţă de SUA şi l-a invitat la Beijing pe preşedintele Nixon, pentru a se întâlni cu Mao Zedung. Artizanul acestei vizite a fost Henry Kissinger, pe atunci secretar de stat. El a utilizat şi un canal deschis de Ambasada României la Beijing. Continue Reading »

Lectura cărţii lui T. E. Lawrence/Lawrence of Arabia, „Cei şapte stâlpi ai înţelepciunii” este un recurs la o serie de “lecţii învăţate” – despre lumea arabă. Unul dintre cele mai importante principii formulate de colonelul Lawrence este acela că, pentru a reuşi să comunici cu poporul şi societatea pe care intenţionezi să o transformi, trebuie să îi cunoşti istoria.

El a rezervat rolul principal în construcţia unei noi naţiuni, liderilor locali, precum prinţul Faisal. Lawrence a înţeles că o societate fragmentată, tribală, cere un minim de putere centralizată, o confederaţie difuză şi organică, compatibilă cu puterea liderilor locali arabi. Afganistanul nu a funcţionat niciodată ca un stat centralizat. Preocuparea cancelariilor occidentale este dacă preşedintele Karzai mai este sau nu omul potrivit pentru ceea ce se doreşte a fi în  Afganistan? Cheia succesului? Legitimitatea locală. Reformele introduse de Occident trebuie continuate de elite locale capabile să guverneze autonom. Susţinerea populaţiei locale? Iată condiţia esenţială a succesului scontat de occidentali. Colonelul Lawrence credea că: „dacă avem susţinerea populaţiei locale nu putem pierde, dar fără sprijinul său nu putem câştiga”.  Continue Reading »

        Încheierea conflictului armat iraniano-irakian în 1988 a consfinţit autocraţia lui Saddam Hussein, dar dotarea militară a Irakului şi desfăşurarea operaţiunilor militare au creat o datorie estimată la 90 de miliarde de dolari. Pentru a acoperi această datorie şi pentru a plăti importurile de produse de bază era necesară dezvoltarea economiei irakiene. Bagdadul a ales o altă variantă pentru rezolvarea problemelor sale financiare şi, totodată, menţinerea statutului de forţă militară şi politică puternică în zonă: invadarea Kuweitului, unul dintre principalii săi creditori. Din apărător al comunităţii arabe în faţa fundamentalismului iranian, regimul irakian a devenit agresor ameninţând cu forţa şi alte state arabe din regiune. Continue Reading »

Acum câţiva ani oficialii americani s-au alarmat datorită unor rapoarte provenite de la serviciile de informaţii ce prezentau date despre un operativ al-Qaida cu sediul în Arabia Saudită care încerca să cumpere echipament nuclear de pe piaţa neagră de armament a Rusiei. Colaborarea cu serviciile de informaţii saudite s-a dovedit eficientă reţeaua fiind destructurată, nu înainte ca un cleric radical, afiliat la al-Qaida, să emită un decret care să aprobe utilizarea armelor nucleare împotriva „infidelilor”. Conform rapoartelor serviciilor de informaţii, în vara lui 2001, la o tabără de pregătire a teroriştilor în Afganistan cercetatorul pakistanez Mahmood Bashiruddin s-a întâlnit cu liderul al-Qaida Osama bin Laden să discute cum poate gruparea teroristă construi un dispozitiv nuclear. Mahmood a afirmat în faţa oficialilor pakistanezi ca în momentul în care a discutat cu Osama cât de greu este ca uraniul să fie procesat, acesta a replicat: „Şi dacă îl avem?” Continue Reading »

Consilierul principal pe probleme ruseşti, Michael McFaul, a asistat la convorbirea telefonică a lui Obama cu Medvedev, din 24 februarie, a.c. Preşedintele SUA a replicat, omologului rus, la un moment dat, pe un ton de exasperare „Dimitri suntem de acord”- relata McFaul- şi a continuat „Putem realiza acest lucru. Dacă ne depărtăm de scopul tratatului nu vom putea  să-l finalizăm. Dacă vrei, aşa să fie. Dar noi nu vrem să renunţăm la ceea ce am făcut până acum”.  Dezamăgirea de pe faţa lui Obama, din finalul convorbirii, surprinsă de fotograful Casei Albe, spune tot. Continue Reading »