Primăvara arabă – lecții învățate
Oct 10th, 2012 by admin
O întrebarea stă pe buzele multora dintre noi: ce ne-a adus Primăvara Arabă? Răspusul pare simplu: schimbarea dictatorilor din lumea arabă. Să fie oare acesta singurul răspuns? În mod sigur nu. Cum se va arăta lumea arabă? Va deveni una unde democrația va conduce?
De schimbat se va schimba în limita conceptelor islamice. În aceste condiții pot apărea noi modele de domcrație influențate fiind de tradițiile culturale locale și de propria religie islamică. Oricum timpul în care musulmanii puteau să-i acuze pe occidentali de colonialism și imperialism a trecut. Acum societățile musulmane au soarta în propriile mâini, ieșirea în stadă și schimbarea regimurilor din țările lor a făcut ca noile administrații să decidă asupra drumului de urmat. Există cateva modele dintre care aș aminti modelul Turciei unul de succes și destul de popular în lumea arabă. Suntem într-o eră multipolară în care sloganul islam versus occident nu mai are relevanță. Centrul de greutate economică se mută spre est iar aici țări precum China sau Rusia nu garantează în mod automat democrația. Mulți musulmani se grăbescă să conchidă declinul Americii. Fals. America se mută și ea… la est, și militar dar și politic, iar lumea trăiește astăzi într-o interdependență greu de imaginat acum un secol, interdependență a cărei consecințe influențează mii și mii de locuitori ai planetei în diferite moduri. Lumea arabă are nevoie de o revoluție intelectuală prin care să deschidă ușa schimbărilor economice, să producă o eliberarea culturală, religioasă și artistică, să aducă o așezarea a femeii pe locul pe care-l merită în societate. Acesta nu este un proces ușor. Acum în lumea arabă se duce o luptă pentru supremația politică și religioasă, o luptă etnică între suniți și șiiți. Elitele arabe occidentalizate sunt departe de a cunoaște situația reală, mulți dintre aceștia colaborând cu fostele autorități militare, iar viziunea lor despre democrație este incoerentă și deconectată de tradițiile culturale islamice. Islamiștii au câștigat alegerile în Egipt sau Tunisia. Noile administrații trebuie însă să-și ia soarta în propriile mâini și să așeze noi fundamente economice și politice noi relații cu vecinii inclusiv cu Israelul, să se conecteze la marea comunitate internațională. Trebuie ca elitele lor să discute cauzele care duc la șomaj și lipsa de educației. Turcia este un exemplu, dar Turcia are o istorie diferită. Partidul Adevarului și Justiției nu poate fi o referință pentru întreg Orientul Mijlociu. Turcia are o istorie unică pentru întreg Orientul, provocările prin care a trecut nu sunt aceleași cu cele ale țărilor arabe. Principalul pericolul actual este cel care ne-ar putea duce la modelul anilor 80 din Afganistan, când talibani au început lupta împotriva ocupație sovietice, sfârșind în a conduce statul afgan către dezastru. Nu poate fi vorba de democrație în țările recent eliberate din starea autocrată fără o restructurare economică profundă, fără înlăturarea corupției, fără limitarea prerogativelor militare și fără reconsiderarea relațiilor economice cu alte țări. Apariția unei societăți civile dinamice este de fapt cheia spre o democrație adevărată. Educația este cea care poate contribui la apariția acestei societăți și la apariția viitorilor lideri politici. Primăvara arabă a scos din letargie și tăcere o lume fabuloasă a cărei redeșteptare trebuie să se confrunte cu demonii istoriei, cu propriile infirmități și contradicții. Mii de abonați la rețeaua de telefonie mobilă din Pakistan au primit recent un mesaj anonim precum că la Wasinghton a avut loc un cutremur care a distrus cinematograful unde se proiecta hulitul film ati-islam Inocența musulmanilor, film care a atras zeci de proteste în țările musulmane și a dus la acte incalificabile unde diplomați americani și-au pierdut viața. Nu a fost nici un cutremur la Washington și de fapt filmul nu a trecut niciodată de limitele You Tube, dar zile de-a rândul textul a fost transmis si retransmis pe sms inducând populație o stare de neliniște și ură. Cu astfel de manipulări este greu ca să construiești o societate civilă lipsită de ură împotriva occidentului. În mod ironic cărți care de-a lungul vremii au fost scrise de diverși autori de origine musulmană au fost condamnate la un moment dat deși actualmente ele circulă libere în lumea arabă (cartea laureatului premiului Nobel pentru literatură egipteanul Naguib Mahfouz scrisă în 1954 și condamnată după ce autorul a primit marele premiu). Țările arabe au un PIB de 1,9 trilioane în comparație cu 17,5 trilioane al UE sau 1,43 PIB-ul Spaniei acestea din urmă venind nu din resurse energetice ci din producție de bunuri și inovație. Va trebui să ne întrebăm de ce Otomani nu a înbrățișat tiparul lui Johannes Guttenberg decât după două sute de ani de la apariția lui, la fel s-a întâmplat și cu Revoluția industrială. Acum o mie de ani musulmanii conduceau lumea în domeniul știiței și a matemnaticilor astăzi cu rare excepții îi găsești pe listele inventatorilor în știință și tehnologie. Din 1901 numai doi musulmani au luat Premiul Nobel pentru științe. Care este situația actuală din țările recent eliberate de Primăvara arabă? În Egipt se redactează constituția și se caută soluții economice și financiare. Frăţia Musulmană domină scena politică a Egiptului aproape în totalitate. Va căuta Egiptul sub noua conducere să ia exemplul Teheranului și să construiască arme nucleare? Rămâne de văzut. În China, Morsi a cerut 3 miliarde de dolari pentru dezvoltarea programului nuclear egiptean încercat odată în istorie de președintele Nasser. Președintele Mohamed Morsi, provenind din rândul mişcării Fraţii Musulmani, a decis retragerea mareşalului Tantawi din funcţia de ministru al Apărării, pe care o deţinea fără întrerupere începând din 1991. Scoaterea la pensie a puternicului mareşal Hussein Tantawi, un apropiat al ex-preşedintelui Hosni Mubarak, dar şi a numărului doi al armatei, a schimbat balanța de putere la Cairo. Rechemarea Parlamentului dizolvat de militari a dus la redactarea noii constituții care împarte puterea între președinte parlament justiție și militari. Egiptul are o situație economică dezastroasă iar ajutorul de la Washington a fost blocat datorită recentelor manifestații anti-americane, singurul sprijin rămând în relația cu FMI, necesară pentru a recredibiliza sistemul financiar egiptean. De asemenea ajutorul țărilor arabe vecine precum Qatarul se va concretiza în recapitalizarea Bancii Centrale a Egiptului cu peste 2 miliarde USD și prin 18 miliarde USD în investițiile. Arabia Saudită a promis un ajutor de 4 miliarde USD iar Turcia un ajutor de 2 miliarde USD. De notat că în Egipt, în urma alegerilor libere, islamiştii au preluat controlul Parlamentului şi a senatului, iar salafiştii şi Fraţii musulmani sunt majoritari în Comisia însărcinată cu redactarea noii constituţii, s-ar putea ca în curând să avem de aface cu o republică islamică guvernată de “şaria” musulmană, după model iranian. În Tunisia, la fel ca și în Egipt, Libia sau Siria, integrismul islamist este în ofensivă. Revoluţia din Tunisia a avut însă o cu totul altă imagine pînă acum, aceea a unei veritabile declanşări de energie şi de speranţă odată cu alungarea preşedintelui Ben Ali şi a acoliților săi. Între timp însă puterea a fost asumată, în mod democratic, de către islamiştii moderaţi. Ori radicalii, mai ales salafiştii, vor mai mult, ei vor o republică islamică imediat şi decretarea legii islamice. Preşedinţia tunisiană cît şi guvernul şi adunarea Constituantă denunţă violenţele salafiştilor ca veritabile acte de terorism. În acelaşi timp puterea cedează şi se pregăteşte să adopte o lege prin care practic sunt vizate libertatea de opinie şi de expresie a artiștilor. Toate aceste tulburări intervin într-un moment sensibil cînd în Tunisia urmează să fie redactată o nouă Constituţie.În Libia, unde au avut loc alegeri legislative, islamiştii au pierdut în faţa liberalilor. Un rezultat care contrazice teza fatalistă legată de ofensiva Fraţilor Musulmani în toate ţările arabe marcate de procese revoluţionare. Mai precis, liberalii au obţinut 40 de locuri în Parlament faţă de 17 obţinute de islamişti. Situaţia este complicată deoarece din cele 200 de locuri ale Parlamentului 120 doar sunt desemnate prin scrutin uninominal ceea ce oferă, prin jocul alianţelor, Franţii Musulmani, încă șansa de a controla Parlamentul. Situația în țară nu este controlată în totalitate de guvernul libian, bande înarmate fâcând legea în diferite zone ale țării. Yemenul este teritoriul unde membrii Al-Qaida din Peninsula Arabică încă își fac de cap exploziile și atantatele teroriste ținându-se lanț. Istabilitatea de la granița celui mai mare producător de pentrol din lume nu este de bun augur. Siria este în plin război civil. Atacul asupra cetățenilor turci de la graniță a determinat Parlamentul de la Ankara să dea verde unei riposte hotărâte a armatei turce. Situația devine din ce în ce mai complicată în regiune Irakul ne mai permițând acțiunile militare ale armatei turce în nordul țării în zona ocupată de kurzi. Și astfel turcii sunt prinși între un război civil și atacurile extremiștilor kurzi.Cu prilejul sesiunii Adunării Generale a ONU Barack Obama s-a folosit de ultimul sau discurs pe scena internationala inainte de alegerile prezidențiale pentru a reafirma credința Americii în libertatea de expresie și a cerut țărilor din spațiul arab și din nordul Africii să asigure acest drept chiar și în contextul posibilelor violente. În ciuda speranţelor pe care occidentalii şi le-au pus în modelul turc, unde islamiştii moderaţi au conservat o anumită marjă pentru laicitate şi democraţie, nu Turcia este luată ca exemplu de restul lumii musulmane traversată de evenimente revoluţionare. Vom fi oare martorii unei ascensiuni a fundamentalismului islamic în Nordul Africii unde sharia va fi legea statală?Vom trage iarăși o linie de demarcație religioasă între musulmani și creștini? Toleranța europeană va deveni desuetă?Multiculturalismul va fi personalizat?Sunt întrebări a căror răspuns urmează să marcheze viitorul nostru.