Un pas important spre constituirea Statelor Unite ale Europei
Dec 14th, 2011 by admin
“Lucrurile ar merge mai bine dacă -Europa ar fi capabilă să vorbească pe o singură voce…”/ “Ajutor!!”
Acesta este un interviu realizat de jurnalistul Ion Petrescu pentru cotidianul online Ziuaveche
Opiniile pro şi contra deciziilor luate la recentul summit european m-au determinat să pun trei întrebări pertinente unui analist atent al spaţiului occidental, care a condus Direcţia de Planificare Integrată a Armatei. Iată răspunsurile oferite de Alexandru Grumaz.
Uniunea Europeană cu 27 de state s-a terminat!
– De ce a fost nevoie de acordul de guvernanţă fiscală, agreat de 17 state din zona euro şi 6 din afara acestora?
- Avem o concluzie la sumitul european: Uniunea Europeană cu 27 de state s-a terminat! Concluziile summitului european prevăd o nouă împărţire a Europei între cei ce adoptă “uniunea stabilității bugetare“, care sunt sau nu în zona euro, cei ce se mai gândesc (Ungaria, Cehia și Suedia) şi aceia care au spus deja NU (Marea Britanie). La finele acestor acțiuni, guvernele europene trebuie să iasă însă din logica austerităţii şi să pună bazele unei adevărate politici de creştere în toată Uniunea. Instrumentul este Strategia 2020.
Explicațiile celor ce nu au achiesat la pactul bugetar au fost diferite de la țară la alta. Premierul britanic Davin Cameron era principalul oponent al modificării tratatelor europene. Oficialul britanic a refuzat să participe la acest acord, pentru că nu a putut da o serie de privilegii sectorului financiar britanic, temându-se că noul acord va înăspri regulile comunitare. Economia Marii Britanii depinde, în mare măsură, de sectorul financiar, acest acord obligând Londra să impună taxe suplimentare pe serviciile financiare. Băncile britanice sunt îngrijorate, în principal, de faptul că unele state europene pledează pentru impunerea unei taxe pe tranzacțiile financiare, așa-numita “taxă Tobin“. Liderii politici și bancherii din City-ul londonez se tem că o astfel de taxă ar determina o fugă a capitalurilor și ar leza interesele companiilor britanice.
Premierul ungar Viktor Orban a declarat că nu este împuternicit să decidă în probleme ce privesc suveranitatea țării, urmând ca Parlamentul să decidă asupra acestui aspect. Cehia, prin vocea premierul Petr Necas, a anunțat că va dezbate varianta finală a acordului UE în Parlament. Premierul suedez Fredrik Reinfeldt și-a exprimat îndoielile cu privire la probabilitatea ca Suedia să adere la noul acord, spunând că noile norme au fost “croite” special pentru țările din zona euro.
Reacţia împărţită a pieţelor financiare, în ziua care a urmat reuniunii Consiliului European, este un indicator că nu s-a sfârşit totul. Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy au reuşit să determine includerea disciplinei bugetare în fundamentele europene. Acordul găsit, exclude însă euroobligaţiunile, care cereau mulţi actori financiari, exclude şi acordarea unei licenţe bancare la Mecanismul European de Stabilitate, care va fi instalat în iunie 2012. Acestea două ar fi permis fondurilor de salvare să se aprovizioneze cu bani de la Banca Centrală Europeană, garantând astfel zonei euro mijloace nelimitate, pentru a veni în ajutor ţărilor aflate în dificultate. Refuzul a fost al Germaniei. Acesta privează acum zona euro de o soluție șoc, prin care ar face pieţele să înţeleagă că UE este în măsură să facă faţă tuturor eventualităţilor.
Dar, oricare ar fi părerea pe care o avem asupra pieţelor, agenţiilor de rating şi speculatorilor care atacă economiile europene, trebuie să aşteptăm ca ei să fie satisfăcuţi de soluția adoptată. Preţul plătit pentru reforme este deja foarte ridicat: instituţionalizarea unei Europe cu mai multe viteze. Întrebarea care a devenit actuală, după Summit, este care va fi viitorul Marii Britanii în UE?
De acum încolo suntem confruntaţi cu două crize: cea a zonei euro şi cea a Uniunii Europene. Dintre cele două, ultima este mult mai gravă.
Dezideratul final al UE
- Cum comentaţi furnizarea de resurse suplimentare pentru FMI, de 200 de miliarde euro, sub forma unor imprumuturi bilaterale, pentru a asigura Fondul Monetar Internaţional că dispune de resurse adecvate pentru a aborda criza?
- În momentul de față nu se pune problema ca România, țară aflată, în prezent, în program cu Fondul Monetar International, să contribuie, cu bani, la eventualele fonduri de garantare ale FMI. Va veni însă un moment în care vom contribui. Când va fi acel moment nu este foarte clar acum. Acordul de guvernanță fiscală, la care a aderat și România reprezintă, de fapt, și un pas important spre constituirea “Statelor Unite ale Europei”. Acesta este de fapt dezideratul final al UE.
Regula lui 0,5 deficit structural
- Este benefică, pentru România, aplicarea acordului de Guvernanţă Fiscală, convenit la Bruxelles?
- Da, pentru că ne pregătim de aderarea la zona euro în 2015, iar acesta devine și un program național pentru euro. Pentru acest pas va trebui să avem stabilitate valutară, inflaţie mică, o datorie publică mică, dobânzi convenabile, pe termen lung, pentru titlurile suverane. Şi ar mai implica ceva: PIB-ul pe locuitor. Aici, România stă foarte prost, este pe locul 26, din 27 de ţări ale UE.
De asemenea, Constituţia României trebuie modificată până la finele lui 2012 şi trebuie să prevadă că deficitul structural nu va depăşi 0,5% din PIB, iar deficitul bugetar 3% din PIB. Acordul ar trebui aplicat încă din anul bugetar 2012, odată cu ratificarea lui. Criza nu așteaptă, iar agențiile de rating au pus sub supraveghere 15 țări europene. Odată cu dispariția unui simplu A, dintre cei trei ai calificativului maxim, investitorii se vor îndrepta spre alte piețe fie acestea și emergente.
Regula lui 0,5 deficit structural este de departe cea mai bună regulă fiscală ce se putea impune. În peisajul politic românesc asta se traduce într-un angajament pentru disciplină fiscală continuă şi volatilitate macroeconomică redusă determinată de ciclurile electorale. Spre deosebire de alte reguli de politică fiscală, aceasta asigură flexibilitate, reacţionează bine la şocuri, dar permite şi dezvoltarea – poţi avea deficite bugetare efective de bun simţ şi deficitul structural să nu depăşească 0,5% din PIB.
Următorii ani vor fi foarte grei şi pentru UE, dar și pentru România. Ce s-a hotărât la Bruxelles nu este ceea ce şi-ar fi dorit pieţele şi anume o integrare fiscală europeană. Este vorba de un pact care asigură disciplina și care ne aminteşte de pactul de stabilitate. Şi știm foarte bine că acela prevedea şi sancţiuni, dar primele ţări care au încălcat acest pact au fost Germania şi Franţa.