În decembrie 2010, un tânăr tunisian pe nume Mohamed Bouazizi și-a dat foc în orașelul Sidi Bouzid, după ce polițiștii i-au confiscat fructele și legumele pe care le vindea pe strada. Gestul lui “Basboosa”, așa a fost poreclit, a declanșat proteste violente în țara nord-africană, care au dus la alungarea președintelui Zine El Abidine Ben Ali, și a aprins un val de revolte în state din lumea arabă, din Egipt până în Mauritania și din Algeria până în Oman. De peste un an de zile, revoluțiile zguduie din temelii Orientul Mijlociu și nordul Africii. Primvara Arabă și revoluțiile au dărâmat președinți și premieri, au impus concesii economice și politice,au schimbat contituții, au redesenat harta politică a Orientului Mijlociu și au permis accesul în mod democratic la putere, prin alegeri libere, a unor partide islamiste.
Odată cu apariția Primăverii Arabe guvernul algerian a început să lucreze pentru a preveni ca valul revoluţionar din Africa de Nord să ajungă pe malurile sale. Succesul mişcărilor populare din ţările vecine, Tunisia şi Egipt, au trimis semnale alarmante în cercurile guvernamentale din Alger. Efectul a fost atât de puternic încât guvernele locale din estul Algeriei au cerut poliţiei să relaxeze normele de stradă, inclusiv permiţând şoferilor să conducă mașina fără documentul fiscal al autovehiculului. De asemenea poliţia a început să-i ignore pe comercianţii ilegali din stradă. Inițial politica de conciliere a fost binevenită pentru guvernul algerian. Dar pentru cât timp?
În Algeria revoltele au debutat la 28 decembrie 2010, însă s-au redus în intensitate din aprilie 2011. Opt persoane și-au pierdut viața, cateva zeci au fost rănite și mai multe arestate în timpul demonstratiilor, care au dus la ridicarea stării de urgență, existentă de peste 19 ani, la modificarea Constituției și la o serie de schimbari guvernamentale.
În ianuarie 2012, protestele au reizbucnit în sudul țării, din cauza lipsei locuințelor. Există o gravă penurie de locuinţe în Algeria, acompaniată de preţuri ridicate la bunurile de larg consum şi de salarii mici. Ratele şomajului, potrivit Fondului Monetar Internaţional, au atins 25% din populația aptă de muncă, dintre care majoritatea sunt tinerii până la 25 de ani. Există o criză a locurilor de muncă pentru tânăra generație.
Având venituri mari, generate de preţurile ridicate ale petrolului pe piața mondială, guvernul algerian a reușit să cumpere deocamdată, tăcerea populației. Guvernul algerian, condus de președintele Abdelaziz Bouteflika, a revizuit bugetul din acest an, alocând 25% din totalul fondurilor pentru plata salariile lucrătorilor din sectorul public şi a subvenţiile la făină, lapte, ulei de gătit şi zahăr. De asemenea salarile funcționarilor publici au crescut cu 34%.
Nouă lege privind bugetul a prelungit, până la sfârşitul anului, o decizie, luată anterior, de renunţare la impozitul pe uleiul de gătit şi pe zahărul, importate din străinătate. Guvernul a introdus mai multe programe pentru tineri, inclusiv împrumuturi cu dobândă mică pentru deschiderea unei afaceri sau pentru cumpărare de locuinţe la preţuri accesibile.
Totul devine un circ! Cireașa de pe tort: ridicare stării de urgență ce datează de 19 ani! Starea de urgență interzicea demonstraţiile şi limita formarea de asociaţii politice. Guvernul de la Alger simte suflul Primăverii Arabe…în ceafă.
Au fost eliberați din închisori peste 4000 de islamiști, unei arestați încă din 1992, când a izbucnit războiul între aceștia și militari. Conducătorul militarilor de atunci a fost Generalul Mohammed Lamari, cel care a răsturnat guvernul din Algeria, în funcție în ianuarie 1992, și a declanșat un război civil care a zdrobit grupurile islamiste rebele. Lamari a devenit ulterior șef al statului major al armatei algeriene (1993-2004). În timpul a peste 10 ani la cârma armatei, ani care au coincis cu războiul contra islamiștilor, generalul Lamari a creat un contingent de 15.000 de luptători anti-terorism, specializat în vânătoarea rebelilor islamici în pădurile și munții ţării. Se estimează că aproximativ 200.000 de persoane au murit în timpul războiului civil, cel puţin jumătate în mâinile forţelor de securitate. Generalul s-a retras în 2004 iar anul acesta a murit la vârsta de 73 de ani.
Lamari, o figură publică esențială a ultimilor 20 de ani în Algeria, și-a început cariera militară ca ofiţer al armatei franceze, apoi, în timpul luptei pentru independenţa faţă de Franţa, a schimbat tabăra și s-a alăturat Armatei de Eliberare Naţională a Algeriei. După declararea independenţei în 1962, el a fost instruit la Academia Militară Frunze din defunctul URSS.
De asemenea, preşedintele Bouteflika a lansat un program ambiţios de reforme, care ar duce în final la modificarea constituţiei, elborarea unei noi legi electorale şi a unui nou cod de presă, împreună cu mai multe alte modificări esenţiale în vederea limitării corupţiei şi diminuării obstacolelor birocratice. Dar în același timp, președintele, cumpără arme de la Moscova. Rusia a semnat un contract pentru a vinde 120 de tancuri T-90C în Algeria (600.545 dolari/buc) pe lângă cele 185 vândute în 2009. Ce face Algeria cu atâtea tancuri (!?).
Pentru a asigura participarea tuturor forţelor politice la procesul de remodelare a societății algeriene, Bouteflika i-a numit pe consilieri săi personali, Mohammed Ali și Touati Boughazi, să organizeze şi să conducă un dialog naţional asupra reformelor. Ambii lideri au fost selectați pentru conexiunile lor cu partidele politice şi liderii triburilor berbere islamiste.
Succesul în calea furtunii revoluționare va depinde de măsura în care preşedintele este dispus să facă concesii. Acestea trebuie să includă îmbunătățirea condițiilor de trai și reprezentare politică a cetățenilor algerieni dar și limitarea rolului militarilor în conducerea statului.
Dacă existentele probleme socio-economice continuă, populaţia nu va avea de ales și va porni inevitabil Revoluţia.
Numai timpul și schimbările radicale vor spune dacă guvernul algerian a salvat țara. Personal nu cred în minuni. În Africa de Nord doar Iordania și Maroc vor rămâne în evoluția lor monarhică stabilă pentru că a luat măsurile necesare la timpul potrivit.
