Ce lipseşte la conferinţele de presă
Mar 13th, 2012 by admin
Pe 14 martie 1933, cei ce au deschis paginile ziarului New York Daily News au citit despre o campanie lansată pentru a strânge fonduri, în vederea construirii unei piscine la Casa Albă, menită să-i ușureze viața preşedintelui Franklin Roosevelt, bolnav de poliomielită și care avea nevoie de şedințe de înot. Până atunci le efectua la bazinele amenajate în Hyde Park, sau la centrul Warm Springs, Georgia.
La 2 iunie 1933, muncitorii s-au adunat în jurul piscinei pentru a asculta discursul de mulțumire al preşedintelui Roosevelt, rostit din scaunul său cu rotile. Uşile noii construcţii se deschideau către Grădina cu Trandafiri/Rose Garden. Piscina preşedintelui a fost un exemplu de High-Tech pentru acele timpuri, oferind iluminat subacvatic, sterilizatoare şi cele mai recente gadget-uri ale momentului.
După 40 de ani, de la construirea piscinei lui Roosevelt a apărut o nouă cerință. Una dictată de această dată de mass-media, dar și de noile tehnologii utilizate de aceasta. Nevoia de a crea un spaţiu de lucru pentru jurnalişti.
Preşedintele Richard Nixon a aprobat construirea unei camere de briefing, pentru presă, peste piscină, rămasă intactă sub planșeul sălii de conferințe. Începând cu 1970, ziariştii acreditaţi la Casa Albă au avut aici ocazia a asculta informările secretarului de presă, al administraţiei prezidenţiale.
Sala de conferințe a fost denumită James S. Brady, la 11 februarie 2000, în onoarea fostului secretar de presă al Casei Albe, cel împuşcat şi rănit grav pe timpul unei tentative de asasinat asupra preşedintelui Ronald Reagan, în 1981.
În 2006, presa s-a mutat într-un spaţiu temporar, la Centrul de conferinţe al Casei Albe. Iar locația inițială a suferit un proces amplu de renovare. Una determinată de necesitatea de a înlocui infrastructura de utilităţi îmbătrânită, inclusiv sistemul de aer condiţionat inadecvat. Renovarea a inclus îmbunătățirea spaţiului de lucru pentru oamenii de presă. Au fost instalate ecrane interactive, iar camera a fost recablată, cu peste 500 de mile de cablu de fibră optică.
Preşedintele George W. Bush, a tăiat panglica și a redeschis spațiul renovat pe 11 iulie, 2007.
Scaunul albastru al lui Helen Thomas, din primul rând al sălii de conferințe de la Casa Albă a fost un motiv de dispută, între foștii colegi acreditați la şedințele purtătorului de cuvât. Retragerea bruscă a celebrei jurnaliste, în urma unei afirmaţii controversate, a generat mari ambiții.
Locurile sunt bine stabilite, în sala conferițelor de presă, de la Casa Albă și sunt acordate de Asociația Corespondenților acreditați la White House. Sunt 49 de scaune în sala de conferințe, aliniate pe 7 rânduri, cu șapte locuri/rând. Pe fiecare loc sunt indicate numele ziaristului acreditat și al instituţiei de presă pe care acesta o reprezintă.
Doamna Thomas, de la Hearst Newspapers a avut scaunul din centrul primului rând înainte de inaugurarea sălii noi în iulie 2007! Ea avea vârsta de 89 de ani. Thomas care și-a început activitatea pe vremea lui John F. Kennedy a ocupat locul agenţiei de presă UPI, până a părăsit servicului acesteia în 2000, dar nu s-a mutat de pe scaun și nimeni nu a îndrăznit s-o dea la o parte.
Secretarul de presă a lui Reagan, Larry Speakes a stabilit componența rândurilor din sala de conferințe. Astfel pe primul rând, de la dreapta la stânga, cum te uiți de pe podium, s-au instalat NBC, Associated Press, CBS, United Press International, ABC și Reuters.
Nevoia de ordine la conferințele de presă, ce se derulează la guvern, sau la o altă instituție de stat, este extrem de importantă, iar exemplul Americii este elocvent.