Inamicul public numărul unu!
Apr 11th, 2012 by admin
Iranul rămâne în jocul geopolitic internațional între Orientul Mijlociu și Asia. Scăpat de influența Talibanilor la nord și a lui Saddam Hussein la vest încearcă să-și păstreze poziția de lider în zona majoritar sunnită a Orientului, în primul rând în Siria, considerată de Teheran frontiera cu lumea creștină.
Reluarea discuțiilor cu privire la programul nuclear iranian a devenit un joc pe care-l numeam, când eram copii: jocul de-a șoarecele și pisica. Jocul practicat acum, în contextul tensiunilor militare dintre Tel Aviv și Teheran devine extrem de periculos.
Va-ți putea întreba care sunt la un moment dat, în condițiile în care Teheranul dorește (!?) reluarea negocierilor, asemănările între trei orașe pe care le numim:Beijing, Bagdad și Istambul.
Acum mai mult de o lună diplomați ai UE au ajuns la un acord, cu negociatorul șef iranian Saeed Jalili, pentru reluarea negocierilor între părți la Istambul.
Curând Teheranul și-a schimbat opinia asupra locului de desfășurare, considerând Istambului ca un loc unde discuțiile referitoare la programul nuclear au mai eșuat odată.
A doua alegere a fost Beijingul ca loc de sfășurare a negocierilor. Foarte atenți la apropierea față de Teheran și programul său nuclear, pe care ar putea s-o devoaleze, liderii de la Beijing au refuzat propunerea iraniană de a ține negocierile în capitala Marelui Zid.
Astfel ministrul de externe iranian Ali Akbar Salehi, a declarat că Bagdadul este noua locație pentru negocierile care ar trebui să aibă loc, de fapt, între Iran și cei șase SUA, Rusia, Franța, Germania, Marea Britanie și China.
Ce arăta noua locație? Schimbarea balanței de putere în regiune, Bagdadul fiind în proximitatea Teheranului și pe direcția strategică iraniană principală Teheran-Bagdad-Damasc.
În fapt Iranul trage de timp pentru a face dificilă o eventuală intervenție militară.
În ultimele știri prezentate mass media de către oficiali din Teheran se pare că Istambulul va fi locația aleasă într-un final, în care opțiunile au oscilat de la est la vest.
Răspunsul american la acest joc nu a întârziat să apară. Secretarul de stat, Hillary Clinton, a declarat că: fereastra de oportunitate pentru Iran de a arăta că sunt serioși nu este deschisă pentru todeauna. Până acum iranieni nu au dat dovadă de credibilitate, iar încrederea noastră în ei este redusă.
Orientul Mijlociu și forțele Qod
Serviciile secrete iraniene intră în jocul geopolitic al Orientului Mijlociu din ce în ce mai vizibil. Sau mai bine zis se implică în a crea zone de conflict sau a le întreține pe cele existente. Un lucru obișnuit pentru Orientul Mijlociu de azi, dar întodeauna surprinzător prin efectele sale.
Șeful forțelor iraniene Qud, cele care execută misiuni exterioare teritoriului iranian, generalul maior Qasem Soleimani, devine peste noapte acuzatorul Occidentului. Are o experiență importantă în planificarea teroristă, fiind creierul din spatele atentatului împotriva ambasadorului Arabiei Saudite la Washington.
În ianuarie anul curent, generalul Soleimani, face o călătorie secretă la Damasc și se întâlnește cu președintele Assad și comandanții militari ai acestuia, pentru a discuta un nou ajutor iranian către Siria. Soleimani are deja o experiență vastă în pregătirea milițiilor șiite din Irak.
Mișcările iraniene nu au trecut neobservate de comunitatea internațională. Oadată cu descoperirea a patru avioane care transportau echipamente militare și muniție la Damasc dar și a altor operațiuni similare iraniene, SUA s-a decis să furnizeze echipamente de comunicații opoziției siriene, în timp ce statele arabe s-au hotărât să subvenționeze financiar forțele militare rebele.
Apariția pe scena siriană a generalului Soleimani denotă poziția sa importantă în administrația de la Teheran și nu numai. Generalul sirian este autorul conceptului de guerillă folosit de milițiile șiite irakiene, înarmate de Teheran, împotriva forțelor americane în Irak. De asemenea forțele Qud de sub conducerea sa antrenează forțele Hamas și Hezbollah și desfășoară operaținuni și în alte zone ale globului precum Thailanda, India și Azerbaigian.
Soleimani este considerat de Mowwafak al-Ruba, fostul consilier pe probleme de securitate irakian, care l-a întâlnit de-a lungul activității sale, ca fiind un fan al ideiilor Revoluției Islamice din Iran și în același timp un militar cu o gândire strategică deosebită. Deseori este asemuit cu șeful spionajului rus Karla, un personaj fictiv al cărților lui John le Carre.
Ficțiune sau nu generalul Soleimani se pare că a transmis în 2008 un mesaj generalului David Petraeus, prin politicianul iarkian Ahmad Chalabi: “General Petraeus, you should know that I, Qasem Soleimani, control the policy for Iran with respect to Iraq, Lebanon, Gaza and Afghanistan“(Generale Petraeus să știi că eu, Qasem Soleimani, controlez politica Iranului referitoare la Irak, Liban, Gaza și Afganistan)
Oficialii din Orientul Mijlociu recunosc ca leadershipul comandantului forțelor Qud (forţa Qud, responsabilă pentru exportul de revoluţie islamică, calitate în care finanţează şi organizează mişcări similare din alte state islamice) i-au oferit acestuia un portofoliu de calități: diplomație, cunoștințe de geopolitică și strategie, calități de lider în operațiunile militare, planificator al acțiunilor teroriste dar chiar și calități de ofițer operativ în acțiunile de informații. De fapt un geniu al răului în spatele unei forțe de elită precum Qod cum spunea Richard Clarke, țarul contraterorismului american pentru președinții Bill Clinton și George W. Bush.
Generalul Soleimani a fost numit în această funcție în 1990 după ce și-a construit reputația în războiul dintre Irak și Iran. În 2011 în semn de recunoaștere a poziției sale a fost selectat pentru a participa în rândul oficialilor iranieni la parada comemorativă dedicată războiului dintre cele două țări vecine.
Generalul s-a născut în 1957 în provincia Kerman, în sud-estul Iranului. În 1979 s-a înrolat în Garda Revoluționară formată în urma răsturnării Shahului Reza Pahlavi de la putere. A fost comandant de divizie timp de 8 ani în războiul irano-irakian.
În 1997 a fost numit la comanda unităților Qud. În 2001 a cooperat cu militari americani în înlăturarea de la putere a talibanilor.
Născut într-o familie săracă, generalul a fost pregătit să lupte în zonele tribale din Irak și Afganistan. În primii ani ai carierei Soleimani s-a ocupat de combaterea narcoticelor apoi după războiul cu Irakul a preluat conducerea forței Qud. În lunile care au urmat tragicelor evenimente de la 9/11, 2001, s-a evidențiat ca un aliat al SUA. El s-a aflat printre cei care au aprobat sprijinul iranian către americani în lupta cu talibanii. Diplomații din cele două tabere s-au întâlnit de nenumărate ori pentru a stabili modalitatea de aducere la putere a lui Hamid Karzai.
Generalul este o figură atât religioasă cât și pragmatică fiind controversat în ceea ce privește relația sa cu Occidentul. Părerile despre Solemani sunt împărțite. Unii consideră că acesta dorește cooperarea în condițiile în care Occidentul recunoște Iranul ca putere regională în Orientul Mijlociu. Alți consideră că este un revoluționar ca nu va accepta reapropierea de Marele Satan cum este considerată America la Teheran, de oficialii iranieni.
De fapt fragila cooperare iraniano-americană a colapsat în 2003 când trupele americane au intrat în Irak în scopul înlăturării lui Saddam Hussein de la putere. Ambele țări au dorit eliminarea lui Saddam, dar fiecare a avut o viziune diferită în ceea ce înseamnă succesiunea la putere în Iran.
Iranul a dorit o retragere imediată a trupelor americane din Irak și instalarea unui regim format din șiiți și kurzi, care să aibă legături cu Teheranul. Administrația Bush a staționat acolo 7 ani schimbând cursul pe care Teheranul și-l dorea pentru Irak.
Începând cu 2004 informațiile obținute de americani și iarkieni au condus la concluzia că trupele Qud instruiau milițiile irakiene și operativii Hezbolah în modul de construire și utilizarea a dispozitivelor explozive improvizate care au adus moartea a zeci de soldați americani sau din trupele aliate.
Instruirea a cuprins și predarea cunoștințelor religioase care să ducă în final la răspândirea perceptelor Ayatollah Ruhollah Khomeini, în întregul Orient.
Odată cu finalizarea operațiunilor militare în Irak relațiile între liderii irakieni, spre exemplu Jalal Talabani, și generalul Soleimani au rămas intacte. Relațiile au rădăcini în istorie, kurzii cooperând cu iranieni în timpul lui Saddam pentru a obține independența față de Bagdad.
Generalul a condus în timpul conflictului din Irak operațiuni împotriva trupelor americane un exemplu fiind execuția celor 4 militari americani, în orașul Karbala, în ianuarie 2007, prinși de forțele Qud împreună cu militanți Hezbolah și milițiile irakiene.
De ce am scris despre un general iranian vă veți întreba?
Fiind liderul unor forțe speciale care acționează în afara Iranului rolul său devine unul de extremă importanță în actualele condiții. Primăvara Arabă a lărgit teritoriul de acțiune ale forțelor Qud. Le întâlnim acum în Yemen și Bahrein, în Siria și Liban ba chiar și la Bankok sau Tibilisi. Teheranul acuză Washingtonul de sprijin al monarhiilor din Peninsula Arabia, respectiv Golful Persic.
Patru persoane au fost rănite în capitala thailandeză Bangkok în urma unui atentat comis de un iranian. Teroristul a detonat o încărcătură pe care o avea asupra sa. O a doua explozie a avut loc într-un imobil de birouri din apropiere. Exploziiile vizau cetățeni israelieni.
Explozia vine la o zi după atentate cu bombă asupra maşinilor diplomaţilor israelieni din New Delhi şi Tibilisi. Israelul a acuzat Iranul pentru organizarea acestor atentate. În urmă cu o lună un cetăţean suedez de origine libaneză a fost arestat în Thailanda, fiind acuzat de trafic de arme pentru organizaţia pro-iraniană Hezbollah.
Liderul suprem iranian, Ayatollah-ul Ali Khamenei, a avertizat, pe 3 februarie, că va ajuta “orice naţiune sau grupare care se va ridica împotriva regimului sionist“.
Directorul Comunităţii de informaţii din SUA, James Clapper, a precizat recent că presupusul complot iranian pentru asasinarea ambasadorului Arabiei Saudite la Washington “arată că anumiţi lideri iranieni-probabil liderul suprem, Ayatollah-ul Ali Khamenei şi-au refăcut calculele şi încearcă să comită atacuri în SUA, ca reacţie la acţiunile Washingtonului, care ameninţă regimul iranian. Suntem îngrijoraţi şi de comploturile iraniene împotriva aliaţilor şi a investiţiilor SUA din străinătate“.
Ce însemnă Siria pentru Iran? Centrul conflictului pentru putere în Orientul Mijlociu.
După o dominație de 40 de ani familia Assad se pregătește de plecare. Plecarea lui Assad va slăbi puterea Teheranului în regiune. Din această cauză nu este oportun un atac asupra Teheranului acum.
Căderea lui Assad va îngreuna traficul de arme către Liban/Hezbolah/Hamas și va micșora arsenalul de rachete pe care cei din urmă îl posedă și cu care amenință zi de zi Israelul.
Se speră de asemenea că un protest sirian de succes va redeschide apetitul iranienilor pentru liberatate, poate, cu succes de data aceasta față de revoltele din 2009 înăbușite în sânge.
Forțele Qud s-au ocupat în Siria de sprijinul logistic pentru spionarea opozanților regimului și controlul mulțimilor în orașele Homs, Hama și Idlib. De asemenea transporturile de arme mici și artilerie s-au înmulțit dinspre Theran spre Damasc.
Solemani a deveni acum inamicul public numărul unu.
Departamentul Trezoreriei americane a pus sancțiuni asupra operațiunilor financiare ale generalului și a forțelor Qud, pe care le conduce. UE încearcă să blocheze zborurile iraniene (compania Yas Air) către Siria, Liban și teritoriile palestiniene unde se transportă în principal arme.
Iranul se pregătește de război în întreg Orientul Mijlociu și nu numai.
De aceea navele militare iraniene trec prin Canalul de Suez în Mediterană, avioanele cargo se îndreptă spre diferite aeroporturi din Siria și Liban, delegațiile militare se întâlnesc cu partenerii tradiționali din regiune.
Este mult de lucru în negocierile dintre Iran și Occident pe tema programului nuclear dar până la mijlocul verii o soluție trebuie găsită, afirmă surse din Pentagon.
Atunci în Siria nu va mai fi la putere Assad. Atenție la situația de acum. Turcia are mari probleme cu refugiații sirieni. Sunt create toate condițiile pentru un conflict armat, la graniță între Ankara și Damasc, care poate izbucni oricând de azi înainte.
Sancțiunile aplicate Teheranului încep să-și facă efectele. Rușii și-au făcut comandamente speciale pentru zonele fierbinți din Orient. Chinezii își securizează caile maritime de transport al petrolului și relațiile cu Turcia, India și Japonia.
În contextul acesta extrem de tensionat, secretarul apărării Leon Panetta, sublinia că nu există garanţii că eventuale atacuri aeriene împotriva Iranului vizând programul său nuclear îşi vor atinge ţintele, explicând că anumite obiective sunt “dificil de atins”. Încă un argument al şefului Pentagonului împotriva unei soluţii armate este acela că demersul nu va reuşi decât să solidarizeze forţele politice din Iran, riscând să anuleze opoziţia, încă firavă. Este deci nevoie, deocamdată, de o “diplomaţie puternică”. Da, dar numai deocamdată!
În fine, cea mai recentă declaraţie a ministrului israelian al Apărării, Ehud Barak, nu spune nimic nou și totuși… : “Nu avem nicio intenţie de a ataca în acest moment… Nu trebuie să ne implicăm într-un razboi când nu este necesar, dar poate să vină un moment sau altul când suntem obligaţi să facem faţă încercărilor (…) Poziţia noastră, în trei puncte, nu s-a schimbat: un Iran nuclear este inacceptabil, suntem determinaţi să oprim acest lucru şi toate opţiunile rămân pe masă“.