Calea disperării asumate, de tinerii fără viitor – în Afganistan
Apr 20th, 2012 by admin
Afganistanul a fost teatrul unor atacuri fără precedent în weekendul ce a trecut: trei în Kabul, două în Jalalabad, unul în capitala provinciei Paktia, Gardez și altul în capitala provinciei Logar, Pul-e-Alam.
Atacurile s-au soldat cu moartea a 47 de persoane, dintre care 36 de insurgenţi – 16 în Kabul -, opt agenţi ai serviciilor de securitate şi trei civili. Cifrele sunt relative, fiind diferențe între cele anunțate de Ministerul de Interne și cele date de Președinție.
Aceste acţiuni de gherilă au marcat începerea ofensivei de primăvară a talibanilor şi dorinţa lor de a notifica, opiniei publice internaţionale, faptul că ei trebuie să fie principalii parteneri de negociere ai Alianţei Nord Atlantice – în privința viitorului țării – și ai președintelui Karzai, în ceea ce priveşte integrarea lor în structurile administrative, centrale şi locale.
Talibanii au reușit ca aceste atacuri să devină unul dintre subiectele puse în discuție la campania electorală din Statele Unite.
Atacurile nu au fost planificate pentru a atinge doar obiective militare, ci şi pentru a lovi instituţii guvernamentale și ambasade străine din Kabul. Incursiunile au fost executate în zonele securizate de forțele afgane. Lecțiile insurgenței irakiene, din zona verde a Bagdadului, au fost bine învățate de către talibani și aplicate cu succes la Kabul.
Într-un război în care adversarul folosește ca tactică lupta de guerilă, este aproape imposibil să prevezi şi să contracarezi orice atac terorist. Acum, desfășurarea comandourilor talibanilor a depășit atșteptările.
Peste 40 de luptători ostili aliaţilor au ocupat puncte strategice, în clădiri aflate în construcție, sau dezafectate, din zona obiectivelor atacate.
Au acţionat cercetaşii, care au ales țintele.
Pe teren s-au aflat şi talibanii meniţi să asigure muniția și armamentul aferent acţiunilor de luptă. Altfel scris, o ministructură de logistică.
Talibanii au atacat simultan, în şapte puncte diferite, în jurul orei 13.45. Anterior au străbătut zeci de kilometri, de la zonele de reședință, până pe aliniamentele pentru plecarea la atac.
Sunt detalii ce confirmă planificarea şi instruirea de tip militar.
Ministru de interne afgan, generalul Bismillah Khan Mohammadi, a declarat că atacatorii sunt membri ai rețelei Haqqani şi au intrat în ţară venind de la bazele lor din Pakistan.
Autorităţile afgane au gestionat contracararea atacurilor menţionate, cu un sprijin occidental limitat la un număr mic de echipe specializate pentru lupta în localitate. NATO a oferit şi sprijin aerian, cu elicoptere aliate.
Atacurile au demonstrat faptul că insurgenții pot lovi în punctele securizate de forțele afgane. Nu sunt acestea suficient instruite? Nu dispun de informațiile necesare, pentru a preveni astfel de acţiuni teroriste? Sau talibanii mizează pe efectul surpriză şi timorarea militarilor afgani, majoritatea neconfruntaţi cu situaţii de luptă, mai ales în zone urbane?
Declarația lui Karzai – referitoare la (in)eficienţa serviciilor de informații și capacitatea lor, de a strânge datele necesare prevenirii unor astfel de atacuri – denotă acest lucru.
Apare din nou şi relația dintre serviciul de informații pakistanez/ISI și grupările extremiste cu baza în Pakistan, precum rețeaua Haqqani.
Modul de acțiune al insurgenților, neutilizarea mijloacelor de comunicații, logistica desfășurată duce cu gândul la modul în care a fost pregătită operaţiunea de la Mumbai, din 2008.
Cert este că rețeaua Haqqani este în legătură cu talibanii pakistanezi, ce luptă contra Foţelor Armate ale Pakistanului.
Fin diplomat, generalul Martin E. Dempsey, președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore al SUA, declara: “deşi evidențele ne fac să credem că rețeaua Haqqani a fost implicată în acțiune, asta nu înseamnă că firele ne conduc înapoi în Pakistan”.
Așa să fie, dar relația dintre Pakistan și SUA nu este în cea mai bună poziție…
Sprijinul acordat afganilor trebuie extins după anul 2014, altfel vom asista la o cădere a regimului Karzai, comparabilă cu a celui instalat de sovietici, după retragerea din Afganistan, regimul lui Najibulah, ce a durat doar 3 ani (1989-1992).
Retragerea trupelor aliate din Afganistan, ca şi rolul pe care îl va juca NATO, ulterior, în această regiune nu sunt deloc subiecte de consens. Franţa anunţa, în februarie, că se va retrage cu un an mai devreme, iar dacă Francois Hollande câștigă alegerile prezidențiale, militarii fracezi se vor întoarce acasă anul acesta.
Şi Australia a anunţat miercuri că-şi va retrage, anul viitor, cei 1550 de soldaţi aflaţi acum în Afganistan. Planificatorii NATO au început deja să caute noi soluții.
Administraţia americană şi secretarul general NATO, Anders Fogh Rasmussen ne incurajeaza, susţinand că forţele afgane de securitate sunt pregătite pentru a prelua ştafeta.
Oficialii NATO recunosc că acţiunile insurgenţilor sunt imprevizibile, dar asta nu va modifica nici strategia pentru teatrul de operaţiuni militare din Afganistan, nici calendarul sau obiectivul.
De aceea, formatul trupelor afgane, ce vor asigura, din anul 2015 securitatea întregului teritoriu al Afganistanului este şi el în discuţie – la fel şi finanţarea necesară.
SUA a estimat această finanţare la 4 miliarde $/an, din 2015, dar Franţa a obiectat că este prea devreme acum, ca să putem cunoaşte ce necesităţi vor fi peste 3 ani, într-un cadru atât de schimbător.
Afganistanul rămâne o necunoscută, atâta timp cât India, Iranul și Pakistanul nu doresc ca acesta să fie o zonă stabilă.
Câtă vreme administrația de la Kabul, cu sprijinul euroatlantic cunoscut, nu asigură o calitate a vieții și o alternativă reală, pentru viitorul afganilor, terorismul islamic fundamentalist va fi calea disperării asumate – pentru junii fără altă opțiune.