Alexandru Grumaz

 

 

 

 

 

 

Damascul şi Bagdadul şi-au rechemat ambasadorii declanşând o criză majoră diplomatică între cele două ţări. Premierul Nouri al-Maliki a solicitat Siriei extrădarea a doi presupuşi suspecţi, Mohammad Younes al-Ahmad, fost guvernator de Mosul pe timpul lui Saddam Hussein şi  Sattam Farhan membru de bază al fostului partid prezidenţial Bass. De asemenea cu această ocazie premierul irakului a înmânat o listă cu prezumtivii suspecţii de terorism pe care Bagdadului îi vrea extrădaţi. Cei doi presupuşi suspecţi irakieni au fost denunţaţi de Wisam Ali Khazim Ibrahim, prins şi anchetat în urma atacurilor teroriste din 19 august asupra Ministerului de Externe şi  a Ministerului Finanţelor. În cele două atacuri teroriste au murit 100 de oameni alţi 1000 fiind răniţi. Atacul din 19 august s-a desfăşurat la o zi după vizita la Damasc a primului ministru irakian. Gravă însă în acest context este afirmaţia consilierului de presă Yassin Majdid ce recomandă Siriei să-şi amintească evenimentul de la graniţa din nord-vest, derulat cu ani în urmă, între Siria şi Turcia. Atunci, pentru a forţa extrădarea teroristului kurd Abdullah Occallan, trupele şi tancurile turceşti au fost dizlocate la graniţa cu Siria. Este aceasta o declaraţie belicoasă cu eventuale urmări? Să revedem evenimentele din ultimele săptămâni.

Eforturi diplomatice şi militare

La Ministerul de Externe al Irakului au avut loc recent discuţii între adjunctul ministrului de externe iarkian Labid Abbawi şi diplomatul sirian cu rangul numărul doi prezent la Bagdad, Bassam Haj Hassan.Tema acestor convorbiri a fost extrădarea celor care au organizat atentatele teroriste din ultimul timp din Irak. Diplomatul sirian i-a cerut lui Labid să trimită o delegaţie la Damasc care să producă evidenţele necesare prinderii şi predării făptaşilor. Hassan a pecizat că fără dovezi solicitarea este considerată ca fabricată „pentru motive politice”. Militarii americani împreună cu cei irakieni încercă să desfiinţeze reţele extremiste etnice, pe cele de trafic de armament cât şi trecerile ilegale ale teroristilor în desertul Irakului de nord. Aceste reţele au alimentat cu muniţie şi arme insurgenţii din Mosul şi nu numai. Deşi acţiunile lansate de pe teritoriul Siriei sunt încă numeroase, comandanţii militari americani au remarcat o scădere a intemsităţii acestora în ultimele luni datorată şi măsurilor luate la graniţă de ambele părţi. Administraţia Obama şi Damascul au agreat un comitet tripartit din care să facă parte şi  Bagdadul cu sarcina de a monitoriza graniţa Siria-Irak odată cu retragerea trupelor americane din Irak. Acordul tripartit este destinat să îmbunătăţească situaţia într-o regiune volatilă. Iniţiativa a fost luată de liderii CENTCOM (General David H. Petraeus-comandant) şi oficialii sirieni. Pactul aşteaptă acordul Bagdadului care denunţă lipsa propriilor oficiali de la discuţiile iniţiale şi afirmă încălcarea suveranităţii ţării. Primul ministru irakian a amintit la întâlnirea cu preşedintele sirian Bashar Assad în Damasc „că numai cele două părţi pot discuta extinderea cooperării în controlul graniţei comune”. Măsurile de securitate la graniţă implică ca fiecare punct de control să aibă capabilităţi tehnice şi procedurile de scanare şi control al persoanelor şi autovehiculelor ce tranzitează graniţa.Conform evaluarilor armatei SUA Siria deţine peste 1700 de insurgenţi pe teritoriul ei în special la graniţa cu Irakul.

Motivele insurgenţei

Războiul surd între suniţi şi şiiţii din cadrul administraţiei, poliţiei, armatei şi serviciilor irakiene este la baza declanşării instabilităţii şi securităţii interne a Irakului. Moartea liderului şiit Abdul-Aziz al-Hakim, după o grea suferinţă generată de un cancer de plămâni, complică şi mai mult lucrurile. Al-Maliki a definit atacurile insurgenţilor ca un efort de subminare a securităţii irakului ele fiind urmare a retragerii pe 30 iunie a trupelor americane din oraşele irakiene. Primul ministru a propus o „reevaluare a planurilor şi mecanismelor de securitate care să răspundă provocărilor teroriste şi să crească cooperarea între forţele de securitate şi populaţia iarkiană”. Înaintea retragerii americanii au avertizat că grupuri de insurgenţi vor provoca băi de sânge pentru subminarea încrederii irakienilor în propriul guvern. Extremiştii suniţi şi şiiţii rămân activi în Irak iar previziunile americane dezvăluie noi violenţe înaintea alegerilor parlamentare din ianuarie 2010 sursele menţionând participarea membrilor al-Qaida în acestea. Generalul Ray Odierno, comndantul trupelor SUA din Irak a adăugat un nou subiect fierbinte pe agenda irakiană declarând că „doreşte desfăşurarea  trupelor americane de-a lungul aliniamentului dintre trupele kurde şi cele irakiene în nordul Irakului” locul unde în ultimele săptămâni au avut loc o serie de atacuri armate. Barack Obama a ordonat părasirea Irakului până la 31 august 2010 cu staţionarea unui contingent de 50000 de oameni numai pentru atrenarea şi consilierea trupelor irakiene. La 1 ianuarie, conform Pactului de securitate intrat în vigoare la 1 ianuarie 2009, forţele americane au predat trupelor irakiene resposabilităţile privind securitatea Zonei Verde din Bagdad, zonă în care se află principalele organe guvernamentale irakiene şi diplomaţii acreditaţi la Bagdad.

Mărturia lui Ibrahim

Mărturia lui Ibrahim conţine numele celui care a ordonat atacul, Sattam Farhan, vechi membru al partidului Bass, actualmente refugiat în Siria. În timpul convorbirilor al-Maliki a cerut oficialilor sirieni îmbunătăţirea cooperării în problemele ridicate de securitate frontierei comune, arestarea şi extrădarea insurgenţilor irakieni sau străini, suspecţi de legături cu organizaţiile teroriste de tip al-Qaida sau cu celulele insurgente , în special din zona Mosul la 360 km nord vest de Bagdad, oprirea traficului de armament din nordul Irakului. De remarcat că al-Qaida a revendicat atacul de la ministerele de externe şi de finanţe irakiene, dar investigatorii irakieni au convingerea că este o faţadă sub care se ascund adevăraţii vinovaţi cei nominalizaţi mai sus ca membrii ai partidului Bass cu baza de operaţii în Siria. Al-Qaida conform comunicatului are ca obiectiv  omorârea oficialilor irakieni resuscitând valul atentatelor din anii 2006-2007 şi dorind cu dinadinsul război civil în Irak. Suspectul atacului asupra Ministerului Finaţelor, un om de 57 ani, Wisam Ali Khazim Ibrahim, fost poliţist din provincia Dyala, oraşul Muqdadiyah la nord de Bagdad, a lansat acuzaţiile împotriva loialiştilor lui Saddam din Siria. El a menţionat că aceştia sunt în relaţii bune cu gruparea teroristă al-Qaida, ramura irakiană. Ibrahim a precizat, anchetatorilor că atacatorii au plătit 10000 de USD pentru a trece de un punct de control aflat pe drumul dintre Muqdadiyah şi Ministerul Finanţelor. Confesiunea menţionează că operaţiunea a fost ordonată acum o lună de Ahmed şi Farham, aflaţi în Siria şi ea este destinată destabilizării guvernului irakian. Operaţiunea a fost executată de un grup de 10 insurgenţi care au utilizat un camion de transport apă (3 tancuri de apă) unde era ascuns expozibilul, pentru lovitura de la Ministerul de Externe şi un camion tip izotermă la Ministerul Finanţelor. Camerele de supraveghere din zonele respective au surprins imaginile acestora. Ibrahim a intrat în partidul Bass în 1973 iar în 2006 s-a refugiat la Damasc odată cu izbucnirea violenţelor sectare în Bagdad. S-a reântors în 2007 cu ordinul de reorganizare a secţiilor partidului Bass din  Muqdadiyah. Muqdadiyah este un oraş la o distanţă de 90 kilometri nord de Bagdad cu un amalgam volatil de insurgenţi suniţi şi miliţii şiite, unde frecvenţa atacuri teroriste este mare şi creează adevărate băii de sânge. Confesiunea lui Ibrahim a fost difuzată de canalul de televiziune guvernamental în tot Irakul.

Noua strategie americană în relaţia cu Siria

În ultima perioadă de timp delegaţii americane şi iarkiene au vizitat Damascul. O delegaţiei SUA condusă de un oficial al Departamentului de Stat, Frederick Hoff, consilier al reprezentantului personal al preşedintelui Barck Obama în Orientul Mijlociu George Mitchell, a fost prezentă la Damasc cu câteva săptămâni în urmă. Vizita la Damasc a fost urmare a întâlnirii din iunie dintre oficiali americani şi sirieni. Washingtonul a elaborat o nouă strategie de angajare a dialogului cu Siria. Se preconizează invitarea adjunctului ministrului de externe al Siriei, Fayssal al-Mekdad, datele întâlnirii nefiind încă agreate de cele două părţi.Pe agenda întâlnirii din SUA vor fi puncte precum discutarea asigurării controlului graniţelor cu Irakului şi relaţiile Siria-Israel, implicarea indirectă a Siriei în negocierile de la Cairo de partea Hammas-ului (sugerând elemente pentru intransigenţa acesteia grupări în discuţiile de acolo), relaţia pe care o are Siria cu Iranul. Noua startegia a preşedintelui Obama pentru Orientul Mijlociu a fost declanşată în iunie la Cairo. Acolo, discursul preşedintelui american a stabilit un „wish-list” (listă de obiective) pentru refacerea credibilităţii americane şi soluţionarea conflictelor din Orientul Mijlociu. Dinamica realităţilor din Orient nu este întodeauna predictibilă, exemplu fiind situaţia din Irak unde retragerea trupelor americane şi predarea atribuţiunilor de securitate guvernului Irakian nu a a condus la rezultatele dorite. Preşedintele Obama a descris politica de „retragere” din Irak astfel : “Today, America has a dual responsibility: to help Iraq forge a better future – and to leave Iraq to Iraqis. I have made it clear to the Iraqi people that we pursue no bases, and no claim on their territory or resources. Iraq’s sovereignty is its own”(n.t.-Astăzi America are o dublă responsabilitate: să ajute Irakul pentru a dezvolta un viitor mai bun-şi să predea Irakul irakienilor. Am spus-o clar poporului irakian că nu dorim baze militare şi nici părţi din teritoriu sau din resursele subsolului).

În loc de concluzii:

Siria s-a angajat pe un drum anevoios ce duce în final la impunerea unei noi imagini a acesteia în Orienul Mijlociu dar în acelaşi timp doreşte să­-şi păstreze realţiile strînse cu cel mai fidel aliat Iranul. Damascul doreşte să renunţe la rolul de paria dar asta însemnă în primul rînd îmbunătăţirea relaţiei cu SUA relaţie considerată vitală în economia zonei. Siria a ieşit din izolare acum implementând un „road-map” care să-i permită îmbunătăţirea relaţiilor cu vestul (a contat vizita preşedintelui Bashar al-Assad în Franţa în 2008). Franţa şi-a luat acum riscul în a solicita ajutorul Siriei în eliberarea a doi cetăţeni francezi un cercetător şi un angajat al ambasadei arestaţi la Teheran cu pilejul manifestaţiilor generate de alegerile prezidenţiale. Clotilde Reiss (femeia este printre cei 100 de cetăţeni judecaţi pentru acuzaţia de a organiza o revoluţie împotriva actualei guvernări)  şi Nazak Afshar au fost eliberaţi pe cauţiune dar nu pot părăsi Iranul până la aflarea verdictului. De fapt implicarea Franţei va duce la o flexibilizare a poziţiei Damasculuii fiind ştiută drept o colonie franceză de-a lungul timpului dar şi la o credibilizare a acţiunilor SUA în Siria. Cert este că Franţa îşi doreşte o conferinţă internaţională de pace în Orientul Mijlociu. 

De când a veni la preşedenţie Obama a încercat în mod prudent să îmbunătăţească relaţiile cu Damascul îngheţate în timpul administraţia Bush. Într-un raport al lui International Crisis Group numit „Engaging Syria? US Constraints and Opportunities” dat publicităţii la o lună după inaugurarea preşedenţiei Obama acesta preciza că actuala administraţie va descoperi în curând „că trecutul este greu de depăşit”. De asemenea institutul a precizat că „Este o situaţie dificilă să faci Damascul să credă că SUA este interesată în îmbunătăţirea relaţiilor şi în rezolvarea conflictului Israelo-Arab şi nu într-o schimbare de regim-n.a. Siria”. Cu toate aceste declarţii Obama a trimis la Damasc emisari politico-militari pentru a evalua în direct cu oficiali sirieni dorinţa Siriei de a participa la rezolvarea conflictului Israelo-Arab dar şi participarea la stabilizarea Irakului. În octombrie anul trecut Sira a stabilit relaţii diplomatice cu Libanul  deschizând o „fereastră” către America.

Ce aşteaptă Siria de la SUA? Înălţimile Golan. Două delegaţii militare americane au vizitat Damascu în ultimele două luni în frunte cu şeful CENTCOM generalul maior  Michael Moeller (pe 12 august) şi apoi cu generalul Ray Odierno care au venit cu solicitări referitoare la securitatea graniţelor dintre Siria şi Irak. Washingtonul a avut prin George Mitchell discuţii cu Damascul în două rănduri şi este în curs de a decide retrimiterea unui ambasador la Damasc (acesta a fost retras în 2005 după asasinarea în februarie a primului ministru libanez Rafiq Hariri). De remrcat că sancţinuile impuse de administraţia Bush în 2004 sunt menţinute cu excepţia câtorva care au fost ridicate (exporturile de avioane civile şi o serie de echipamnete industriale). Oricum apropierea este prudentă şi se bazează pe restabilirea încrederii şi recreearea legăturilor politice economice şi militare.

 

 

 

 

 

Irakul pe lângă problemele cu Siria, are de soluţionat a lungă listă de probleme interne. Dintre acestea cea mai importantă este cea a populaţiei kurde din nordul ţării. Temerea se referă la cine va fi propietarul celei mai bogate zone în petrol din Irak, Kirkuk şi la, bineînţeles, nivelul revendicărilor kurde. Maliki are două opţiuni ori să se alieze cu kurzii (ceea ce va face nefericiţi Arabia Saudită, Siria, Turcia şi Iran şi proprii conaţionali)  ori să le va da kurzilor zona petrolieră şi va supăra pe toată lumea. În timpul vizitei lui Maliki în Regiunea semi-autonomă Kurdistan acesta a avut întâlnirii cu doi veterani ai mişcării naţionale kurde Masoud Barzani şi actualul preşedinte al Irakului Jalal Talabani. Concluzia a fost sprijinirea unităţii şi a statului federal (poza dintre Maliki şi Tlabani a avut pe fudal steagul Irakului dar şi pe cel al Kurdistanului ? ). Aceasta este o altă chestiune pe care vom încerca s-o analizăm într-un alt material.