Alexandru Grumaz

Relațiile între marile puteri se reorganizează. SUA, China și Rusia caută noi legături între ele, dar și în exteriorul cercului de forță care-l constituie pentru a controla zonele de insecuritate globală sau pentru a-și îndeplini propriile strategii de securitate națională. Cine a câștigat în războiul dintre Occident și Federația Rusă, război purtat în Ucraina? Răspunsul este simplu: China. În primul rând, SUA au diminuat resursele din Asia-Pacific și au mutat trupe în estul Europei. Deși timidă, această mișcare va continua sub auspciile Comandamentului NATO și în conformitate cu deciziile agreate la Summitul NATO din Țara Galilor. Consolidarea flancului estic al NATO a devenit imperioasă în condițiile în care Kremlinul desfășoară o ofensivă împotriva fostelor state socialiste, și nu numai. Nu este numai o ofensivă militară, ci una economică și mediatică. Din punct de vedere militar, Federația Rusă și-a securizat Crimeea, unde este desfășurată Flota de la Marea Neagră și și-a deschis, în același timp, drumul spre resursele de petrol din Marea Neagră și din Mediterană. Urmează Georgia, asupra căreia presiunile, deocamdată politice, sunt în creștere.Rusia a trecut de la declarații la documente oficiale privind strategia militară. Nu sunt noi declarațiile, dar acum sunt înscrise în documentele oficiale ale Kremlinului. Continue Reading »

Ocuparea Crimeei și includerea ei în Federația Rusă au schimbat harta Europei după 25 de ani de la încheierea Războiul Rece. După 23 de ani de la colapsul URSS, Rusia își reconstruiește structura militară. Federația Rusă se pregătește să-și proiecteze puterea de-a lungul Europei de Est, a Caucazului, a Asiei Centrale, a Pacificului de Nord și a zonei artice. Strângerea relațiilor cu Iranul și Siria, dar și cu Egiptul, fac din Federația Rusă un jucător încă prezent în Orientul Mijlociu. Prezența Rusiei provocă SUA și pe aliații săi occidentali și est-europeni. De notat că Moscova își extinde prezența prin dezvoltarea blocului militar regional, definit de Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă. Continue Reading »

Tags: Doctrina Putin, Moscova, Organizația Tratatului de Securitate Colectivă, Rusia, Strategia militară a Federației Ruse

Cu cinci ani în urmă, predicțiile privind prețul petrolului erau îngrijorătoare, prețul crescând la peste 115 USD/baril. O altă paradigmă a apărut acum: producția de petrol s-a schimbat, de la producătorii tradiționali din Orientul Mijlociu la producători precum Australia, Brazilia, Mexic, Africa și cei din Marea Mediterană. O nouă revoluție în domeniul extracției a venit de la utilizarea unor noi tehnologii, precum sistemul de fracturare hidraulică pentru scoaterea petrolului și gazului natural din șisturile bituminoase, dar și datorită utilizării tehnologiei de forare orizontală, cea care permite penetrarea în resursele de petrol înguste din sol. Fracturarea hidraulică a făcut ca producția de gaz să crească, în SUA, între 2007 și 2012, cu peste 50% în fiecare an, ajungând la 39% din întrega producție de gaz a SUA. Terminalele LNG, odată construite să aducă gaz natural lichefiat în America, sunt transformate acum pentru a putea expedia LNG în străinătate. Fracturarea hidraulică a generat, în aceeași perioadă de timp, o creștere de 18% a producției de petrol ușor de înaltă calitate, folosit integral în rafinăriile americane. Astfel, SUA au depășit Rusia în producția de petrol, iar dacă împrejurările se vor păstra, America va depăși Arabia Saudită anul viitor. Aici trebuie făcută o observație: deși, geologic, multe state au condițiile din SUA pentru utilizarea fracturării hidraulice, nu au în schimb infrastructura economică și investitorii necesari să-și asume un risc care vine la pachet cu fracturarea hidraulică. Din această cauză, reuniunile OPEC sunt încă socotite ca fiind singurele capabile să stabilescă, într-un consens, regulile pe piața internaționlă a vânzării de petrol și gaze naturale. Dar, de fapt, OPEC a devenit astăzi nici mai mult nici mai puțin decât Arabia Saudită. Continue Reading »

Tags: Arabia Saudita, barilul de petrol, Iranul, Nigeria, Rusia

Campania lui Vladimir Putin în Europa Centrală și de Est continuă. Ea încearcă să schimbe ordinea stabilită după încheierea Războiului Rece, pe care Kremlinul nu o mai consideră viabilă. Ucraina este prima victimă a acestei campanii. Vrem nu vrem, Ucraina este la ora actuală divizată și cu teritorii care nu-i mai aparțin. Fostele colonii sovietice au evoluat spre o nouă ordine liberală, alăturându-se UE și NATO. Ieșirea, în anii 90, din chingile comunismului a dezlănțuit soluții economice și financiare diferite de la un stat la altul. Cu toate acestea, numitorul comun a fost corupția generată într-un sistem totalitar ale cărei rădăcini s-au păstrat și perfecționat odată cu trecerea timpului în aceste state. Corupția de la Kiev a dus la ceea ce avem astăzi în societatea ucraineană. În ciuda faptului ca Ucraina a fost printre primele țări din CSI care au trecut prin alegeri prezidențiale și care au experimentat alegeri pașnice, nu s-a petrecut nicio schimbare majoră din 1994: scaunul prezidențial a fost transferat de la un grup la altul în cadul aceluiași sistem, în care un singur partid deține puterea, păstrându-se însă modul de gândire și comportament: nomenclatura de partid a fost înlocuită cu cea economică (valabil și pentru celelate state foste comuniste). Lupta împotriva corupției este o condiție-cheie pentru ca Ucraina, care se confruntă cu o gravă criză economică și un conflict cu rebelii proruși, să poată obține un ajutor financiar din partea Occidentului. Continue Reading »

Tags: Europa Centrală, Romania, Ungaria, Valdimir Putin

Nu cu mult timp în urmă, Turcia era considerată liderul natural al Orientului Mijlociu, prietenă cu toate regimurile islamiste rezultate din Primăvara Arabă într-o strategie de politică externă denumită zero conflicte cu vecinii. Acum, la granița sa, războiul civil din Siria și, mai nou, gruparea teroristă  Statul Islamic creează o mare instabilitate. Relațiile pe care le au liderii turci cu restul statelor din zonă fac ca țara să fie prinsă în vârtejul problemelor din regiune, de la militantismul islamic la luptele sectare, în loc să fie pivotul de dezvoltare democratică din Orientul Mijlociu. Acum, când Occidentul are mai multă nevoie de Turcia în lupta împotriva terorismului promovat de Statul Islamic, dorința Ankarei de a sprijini acestă luptă este la cote scăzute.

De ce?

Continue Reading »

Tags: Caucazul, Rusia, Statul Islamic, Turcia