Alexandru Grumaz

(continuare-concluzia la capitolul unu)

PRINCIPIILE LUI POWELL

1. Obţineţi performanţă şi schimbaţi priorităţile organizaţiei. Ridicarea nivelului de performanţă şi contestarea status quo-ului sunt doi factori cheie în obţinerea succesului. Ajutaţi-i şi pe alţii să facă acelaşi lucru. Oferiţi oamenilor instrumentele, tehnologia şi pregătirea de care au nevoie pentru a-şi îmbunătăţi competenţele şi a mări nivelul de implicare personală la nivelul responsabilităţilor. Ajutaţi-i pe oameni să se dezbare de obişnuinţă şi de atitudinile mentale care nu mai sunt viabile. Încurajaţi experimentele şi iniţiativele inovatoare pentru a înlocui “vechea ordine”. Încurajaţi o cultură a curiozităţii constante şi a inovaţiei, în care există din ce în ce mai puţine lucruri sacre.   Continue Reading »

Conflictele de astăzi sunt diferite de ceea ce ne-am aşteptat să fie în viziunea de acum 20 de ani odată cu încheierea Războiului Rece. Contrainsurgenţa şi războiul de gherilă sunt la ordinea zile şi vor rămâne pentru mult timp de acum înainte. Noile provocări devoalează cea mai mare problemă cu care se confruntă armatele tradiţionale astăzi: organizarea. Aceasta le permite să poarte războaie convenţionale creîndu-le dificutăţi în a le purta pe cele neconvenţionale. Dacă adăugăm şi mentalitatea militară „mai mult este mai bine” vom obţine abordări masive de trupe în ducerea unor războie mici. În primii ani ai erei post 9/11 , modelele stabilite pentru combaterea „războaielor mici” s-au dovedit ineficiente împotriva insurgenţei din Irak şi Afganistan. Armatele aliate au ajuns la un impas al strategiei militare utilizate în lupta cu insurgenţa. Era  clar că o nouă abordare este necesară.

Continue Reading »

(continuare) 

DE CE SĂ NU SCOŢI OAMENII DIN SĂRITE

Mai este un corolar semnificativ la a şti să-i „scoţi pe oameni din sărite după modelul Powell” care trebuie luat în considerare. Şi anume acela că un bun conducător se asigură că-i irită pe cine trebuie şi nu pe ceilalţi. Într-o manieră mai pozitivă, Powell consideră că un bun conducător are continuu grijă ca cei mai buni oameni ai săi să fie mulţumiţi. Cu orice ocazie, Powell îşi reiterează convingerea că oamenii – şi nu planurile, sistemele, structurile sau bugetele – sunt cei care determină în ultimă instanţă succesul sau insuccesul unei organizaţii. Cele mai bune idei pornesc de la oameni de calitate. Ei sunt cei care dau cele mai creative proiecte de acţiune. Şi tot ei sunt cei care pun în aplicare aceste proiecte mai bine ca oricine altcineva. Continue Reading »

Menuetul dintre cuplul UE-SUA şi Iran este la ora actuală dansul care conduce relaţiile internaţionale. Modul în care va fi soluţionat programul nuclear iranian va determina relaţiile de putere care se vor stabili mult peste zona adiacentă Teheranului, cu implicaţii directe în zona Orientului Mijlociu Largit. Dezvoltarea programul nuclear îşi lasă puternic amprenta asupra relaţiilor internaţionale: afectează sistemul energetic mondial (preţul petrolului şi al gazelor naturale), pune la încercare credibilitatea Consiliului de Securitate al ONU şi a rezoluţiilor adoptate de acesta, verifică limitele snacţiunilor politice şi economice, testează capacitatea puterilor regionale de a confrunta în arena internaţională puterile globale, relevă relaţia dintre Iran şi Vest în ceea ce priveşte interesul global, indică coeerenţa politicii externe a UE şi arată  modul de aplicare a legilor internaţionale, convenţiilor şi tratatelor. Dincolo de poziţiile politice existente în regiune  datorate SUA, Iran, UE şi Israelului, trei sunt problemele care necesită soluţionare: dreptul Iranului de a dezvolta un program nuclear verificabil dedicat în totalitate scopurilor paşnice, îngrijorarea Israelului cauzată de posibila existenţă sau realizare a armelor nucleare de către Teheran, statut pe care Tel Avivul nu-l va accepta niciodată şi îngrijorarea Vestului că puterea militară în creştere a Iranului la care se adugă capacităţile militare aflate sub comanda unui regim religios conservator cu vădite accente radicale se va „revărăsa” asupra întregii regiuni a Orientului Mijlociu, situaţie în care şiiţii iranieni sunt minoritari în faţa suniţilor. 

Continue Reading »

POWELL PROVOCATORUL

 Capitolul 1

SĂ ŞTII CÂND SĂ FII DUR

„Responsabilitatea presupune uneori duritate”. / A fi responsabil înseamnă uneori să scoţi oamenii din sărite.

 Colin Powell, ieri cel mai aclamat militar al naţiunii, azi cel mai aclamat om de stat, este înainte de toate un gentleman. Este de o politeţe desăvârşită – întruchiparea însăşi a amabilităţii. Aş fi surprins dacă ar aproba vreodată stilurile manageriale ale lui Darth Vader („Războiul Stelelor”) sau Al Dunlap „Fierăstrău” (din spatele atâtor dezmembrări de companii). Pe scurt, pe Powell nu îl interesează să intimideze oamenii. De ce? Pentru că, pe lângă faptul că este un gentleman, este de asemenea convins că oamenii speriaţi nu au iniţiativă şi nu-şi asumă responsabilităţi, fapt pentru care organizaţiile din care fac parte au de suferit.

Şi totuşi, acelaşi Colin Powell poate să se înfurie, şi chiar foarte tare, atunci când este vorba de o organizare ireproşabilă. Explicaţia pe care o oferă în sprijinul acestei aparente contradicţii este lapidară: „Responsabilitatea presupune uneori duritate”. Vă propun să examinăm mai îndeaproape felul în care atitudinea personală a lui Powell ca gentleman şi jucător de echipă se îmbină cu simţul său de responsabilitate ca lider. Pe de altă parte, vă invit să înţelegem mai exact realităţile organizaţionale la care se referă acesta când vorbeşte despre „duritate”. Continue Reading »