Alexandru Grumaz

Articolul de faţă a fost scris cu câţiva ani în urmă. El este un omagiu adus celui mai titrat general al armatei americane Colin Powell. El a fost şi rămâne un simbol și un exemplu pentru fiecare militar american și nu numai. Powell este un lider înnăscut, cu simţul strategiei potrivite pentru a învinge în razboi, ca și în  politică. Filozofia pe care o veți găsi între filele acestei cărți este una motivantă pentru aceste zile și… întâmplări. În postările ulterioare pe blog am să prezint, în cadrul categoriei Lecturi, capitole din cartea pe care a tradus-o împreună cu o colegă de la STS actualmente la Bruxelles. Am să vă las însă privilegiul de a găsi cartea în biblioteci și de a o citi. Cartea Secretele lui Colin Powell este scrisă de Oren Harari şi este o lectură bună pentru cei ce doresc să facă carieră în armată sau administrţie. Multumesc și pe această cale minunatului colectiv al Editurii Tritonic lui Mireille și lui Bogdan pentru sprijinul acordat.Vă urez lectură plăcută.

     Oren Harari ne prezintă cartea sa “Secretele lui Colin Powell”, tradusă la Editura Tritonic de Alexandru Grumaz şi Diana Botezatu, în colecţia “America Azi”. Contrar eventualelor aşteptări, volumul nu este o carte de dezvăluiri senzaţionale. Nu este nici măcar o biografie, ci, cum ne spune autorul – “este o carte despre conducere – acel tip de conducere practică, ilustrat de Powell, bazat pe oameni şi pe îndatoriri şi pe care l-a transpus într-o activitate caracterizată prin excelenţă şi reuşită”. Într-adevăr, Oren Harari extrage principiile pe care cel de-al 65-lea secretar de stat american s-a bazat în deciziile şi acţiunile sale. De la strategia şi execuţia acesteia, până la caracterul lui Powell, este analizat felul în care acesta s-a raportat la toate problemele pe care le-a întâmpinat, şi cum a reuşit să le rezolve.

Radu Nichitescu (Fila de carte) Continue Reading »

„Coreea de Nord este un stat disperat, care se poate baza doar pe armele nucleare”. Colin Powell (fost Secretar de Stat al SUA)

Secolul trecut ne-a lăsat drept moştenire câteva zone de conflict cu implicaţii globale: Cisordania Gaza Irak şi Liban în Orientul Mijlociu, Iran Afganistan şi Peninsula Coreea în Asia ca să le enumăr pe cele mai importante. Zonele de conflict iau ca punct de plecare conceptul de „război permanent”, ce desemnează o nouă condiţie a conflictului fără limite geografice sau temporale. Acestea macină permanent forţele militare angajate dar şi pe cele diplomatice care încercă să restabilească pacea. Continue Reading »

Pakistanul a devenit în acest moment centru de gravitaţie geopolitică al Asiei, deşi situaţia lui ca stat este supusă unor provocări generate de-a lungul timpului atât de vecini cât şi de propria politică, internă şi externă. Vecinii: state instabile- Afganistanul şi Tadjikistanul. Politica externă: din 1947 Pakistanul îşi dispută cu India statutul provinciei Kaşmir fiind în acelaşi timp într-o permanentă competiţie nucleară cu aceasta. Politica internă: în cei 54 de ani de când există ca stat islamic, Pakistanul a avut numeroase guverne militare, care nu au reuşit să-şi impună controlul asupra întregului teritoriu naţional. Regiunea Tribală Administrată Federal (FATA) este cea care nu este sub controlul autorităţilor de la Islamabad.  O caracteristică importantă a Pakistanului este populaţia formată din mai multe etnii: punjabi 48%, paştuni 15,4%, sindhi 14,1%, sariaki 8,3%, muhagirs 7,5% în schimb din punct de vedere religios pakistanezii sunt majoritari musulmani – 95% din totalul populaţiei, dintre care 75% sunt suniţi şi 20% şiiţi. În condiţiile în care economia este supusă unui declin major datorat crizei economice, cu o instabilitatea internă accetuată datorată grupărilor teroriste care acţionează pentru destabilizarea guvernului central, cu un război la graniţă dar şi cu dorinţa de a deveni un jucător important în Asia de sud Pakistanul suportă la ora actuală presiuni venite de la două mari puteri SUA şi China a căror interese însă diferă. India şi Pakistanul sunt doi parteneri strategici pentru oricine doreşte stabilitatea Asiei şi a Orientului Mijlociu iar Beijingul şi Washingtonul se confrută la ora actuală pentru întîietate în zonă. Continue Reading »

Schimbarea comenzii trupelor NATO din Afganistan a căzut ca o „bombă” asupra operaţiunilor militare. Totul a început pe aeroportul Charlles De Gaule din Paris şi a avut la origini anularea zborurilor aeriene deasupra Europei, datorită erupţiei vulcanului islandez. A fost locul unde remarci controversate, notate cu asiduitate de un ziarist de la revista Rolling Stone, au luat locul atitudinii cazone şi discrete  ce i se cuvine unui militar de carieră, fost comandant al forţelor speciale, precum generalul Stanley McChristal. Atitudinea impardonabilă a generalului şi a staffului acestuia a fost prompt sancţionată de preşedintele Obama care l-a destituit din fucţie desemnând-ul ca înlocuitor pe cel mai prestigios ofiţer al armatei americane de astăzi – generalul David Petraeus. Continue Reading »

Pe 23 noiembrie 2009 nava portelicopter Mistral, mândria marinei franceze,  ancora la Sankt Petersburg, pentru o vizită de weekend cu conotaţii politice, strategice dar şi comerciale. Guvernul francez vrea să vândă una sau mai multe nave din această clasă în Rusia pentru câteva miliarde de dolari, operaţiune ce va genera locuri de muncă la şantierele navale franceze, aflate în dificultate şi va oferi, conform unor oficiali francezi, atragerea Rusiei într-un,deocamdată indefinit, „spaţiu comun de securitate”, care ar ocoli NATO şi UE şi care ar trece, potenţial, peste politicile europene de apărare comună. Continue Reading »