Chavez Quo Vadis ?
Aug 17th, 2009 by admin
Pe 28 iulie Preşedintele Hugo Chavez a împlinit 55 de ani. Cinema City (n.a. La Villa de Cine) studiourile centrale de film din Venezuela, vârf de lance al revoluţiei culturale prezidenţiale, pregătesc premiera unui film dedicat liderului Ezequiel Zamora, erou naţional din secolul al XIX-lea. Este unul dintre puţinele modele pe placul lui Hugo Chavez. Eroul filmului exprimă ideiile propriei revoluţii Bolivariene a liderului venezuelean. Deşi sunt unele filme bune produse de studiorile centrale de stat ele nu ajung să fie cunoscute de publicul larg pentru că nu există o reţea de promovarea, aceasta fiind considerată o metodă capitalistă de exprimare. Reclama este neagreată de preşedintele revoluţionar. Şi ca totul să fie ca-n comunism guvernul a interzis vânzarea Coca-Cola Zero pe motiv că este periculoasă pentru sănătatea propriilor cetăţeni.
De fapt nu despre naţionalizări, filme sau Coca-Cola vroiam să vorbesc astăzi ci despre situaţia geopolitică a zonei.
Tensiunile dintre Columbia şi Venezuela nu reprezintă nimic nou în America Latină. Acum, Columbia l-a inflamat pe preşedintele Venezuelei prin faptul că a oferit o soluţie militarilor SUA, de transfer a bazei lor din Manta, Ecuador, dar şi acordul de a folosi alte 3-7 baze militare proprii situate în diverse regiuni ale Columbiei pentru supravegherea aeriană a traficului de narcotice. Producţia de coca a scăzut în Columbia cu 18% în 2008 faţă de 2007 datorită colaborării dintre forţele americane şi cele columbiene dar în acelaşi timp a crescut în Bolivia cu 6% şi în Peru cu 4,5%. Măsurilor luate au avut că rezultat numai în regiunea Anzilor capturarea a 200 tone cocaină în Columbia, 22 tone în Bolivia şi 12 tone în Peru, traficul fiind serios dezorganizat.
Declaraţii belicoase între cele două state au fost şi în trecut, dar acum Chavez ameninţă cu ruperea relaţiilor comerciale şi diplomatice (l-a retras pe abasadorul de la Bogata ca apoi să-l trimită înapoi) Venezuela fiind pentru Columbia al doilea mare importator de produse. Columbia încercă să ia în serios ameninţările liderului de la Caracas şi caută sprijinul aliaţilor precum Mexicul. Pe 13 august, la Bogota, cu prilejul întâlnirii cu omologul său columbian Alvaro Uribe, preşedintele Mexicului Felipe Calderon şi-a declarat sprijinul total faţă de iniţiativa Columbiei.Calderon s-a oferit, de asemenea să negocieze şi disputa dintre Columbia şi Ecuador.
Problema rezidă însă în simptomele Americii de Sud a cărei dezvoltare este oprită sau trasă înapoi de liderii puternici sau de luptele interne pentru putere. Mexicul este ocupat cu situaţia de la graniţa cu SUA, Columbia cu lupta împotriva insurgenţei de stânga şi a traficanţilor de narcotice. Alternativa la Revoluţia bolivariană a lui Chavez este pragmatismului lui Michelle Bachelet în Chile şi a lui Luiz Inacio Lula da Silva. Dar exemplul personal nu este suficient trebuie ca Brazilia cea mai puternicâ şi consolidată economic ţară să-şi asume rolul de facto, de lider al Americii de Sud.
Negocierile dintre Columbia şi SUA pentru întărirea prezenţei militare americane în zonă, astfel încăt lupta împotriva traficului de narcotice şi a traficţilor să devină eficientă, au stărnit o stare de nervozitate la Caracas unde SUA nu este vâzutâ cu „ochi buni”. Chavez a folosit postul naţional de televiziune, emisiunea „Bună-ziua Domnule Preşedinte”, pentru a profera ameninţări la adresa vecinilor columbieni. Ameninţările se refereau la o „posibilă” incursiune a trupelor columbiene în zona râului Orinoco. Finalul apoteotic al emisiunii l-a constituit ameninţarea de suspendare a preţului preferenţial acordat Columbiei pentru petrolul şi derivatele sale importate din Venezuela.
Tensiunea crescând seamănă cu cea din martie 2008 deşi din punct de vedere geografic Venezuela este perfect protejată. Munţii, pădurile vaste şi distanţele imense între diferitele zone populate. Cele două bazine petroliere importante sunt situate unul în mijlocul ţării, Bazinul Orinoco iar celălat la graniţa cu Columbia, Bazinul Maracaibo. Amândouă sunt protejate de arii geografice greu accesibile munte şi malştină.
Columbia este competitorul strategic al Venezuelei. Din punct de vedere militar anii de antrenament şi misiunile împotriva traficanţilor de droguri împreună cu trupele SUA a creat cea mai instruită forţă militară terestră din continentul sud-american. Lupta dusă de trupele guvernamentale şi forţele FARC (Forţele Revoluţionare al Armatei Columbiene) a făcut din infanteria columbiană o forţă de temut.
FARC este unul din cele mai rezistente grupuri insurgente de natură marxistă din America de Sud. A fost fondat în 1964 ca aripa militară a Partidului Comunist Columbian. A crescut în mijlocul războiului civil numit „La Violencia” ocupându-se apoi cu paza culturilor de coca ale traficanţilor de droguri. Ulterior FARC şi-a creat propria reţea de producere şi distribuţie de droguri. Astăzi FARC acţionează în grupuri mici de gherilă şi datorită eliminării pe rând din 2002 a unor lideri importanţi ai miscării (El Negro Acacia-nume real Tomas Medina Caracas-creierul financiar al organizaţiei, Raul Reyes-nume real Luis Edgar Devia Silva- numărul doi în organizaţie şi cel mai experimentat comandant). FARC este răspunzătoare de moartea tatălui actualului preşedinte Uribe, împuşcat la ferma sa acum 20 de ani. Se prea poate ca marxismul să-i fi săturat pe columbienii de rând de luptele nesfârşite şi sprijinul material acordat acestor insurgenţi. Este în mod sigur timpul consolidării propriului guvern ales de ei.
Trupele columbiene nu folosec nici tancuri şi nici avioane supersonice pentru că terenul atât în Columbia cît şi în Venezuela nu permite utilizarea multora dintre sistemele militare proiectate şi construite în timpul Războiului Rece. Însă generalii lui Chavez nu ţin cont de situaţia geografică şi ameninţă cu desfăşurarea tancurilor, cumpărate din Rusia, într-o zonă cu padure tropicală, unde acestea nu au spaţiu de manevră, ele devind astfel o pradă usoară pentru o infanterie bine pregătită. Suportul aerian constând în elicoptere sau avioane clasice cu elice este determinant pentru infanteria columbiană. Este vorba de avioanele produse în Brazilia de tipul Ember Super Tucano, şi adaptate lupterlor în zona tropicală (au fost utilizate împotriva insurgenţilor FARC).Aceleaşi limitări, datorate pădurii tropicale, le are şi artileria grea, dar şi aviaţia cu reacţie. Cel mai bun avion cupărat de Chavez de la ruşi SU-30MK „Flankers”(inclus ăn contractul de 4,4 miliarde USD) poate, în cel mai bun caz schimba dinamica militară regională, dar nu poate influenţa un conflict la graniţă cu Columbia (au fost livrate deja 20 de avioane). Pe lânga achiziţiile transportorului blindat BMP-3 şi a unor lansatoare de rachete de ultimâ generaţie (conform declaraţiilor exporatorul rus de armament Rosoboronexport) Chavez doreşte „achiziţia tancului rusesc T-62 şi a altor modele ce le vor fi propuse de ruşi pentru trei batalioane deoarece cele existente de fabricaţie franceză AMX 30 şi tancurile englezeşti Scorpio sunt depăşite” (precizările sunt facute de generalul Jesus Gonzales, Şeful Comandamentului strategic al operaţiilor din Venezuela). Rusia şi Venezuela au semnat la Cracas cu prilejul vizitei vicepremierului rus Igor Secin un acord de cooperare militară. Documentul prevede o extindere a schimburilor dintre forţele armate ale celor două ţări în special în domeniul vânzărilor de armament, în organizarea de manevre comune şi în sfera transferului de tehnologie militarâ. Între 2005-2007 Moscova şi Caracas au semnat 12 contracte de armament în care se regăsesc 24 avioane Suhoi, 50 elicoptere de luptă 100000 de puşti de asalt Kalasnikov (potrivit ITAR-TASS).
Cert este că în acea zonă datorită limitărilor create de geografia terenului mijloacele mobile de dimensiuni mici şi elicopterele joacă un rol decisiv. Dar în condiţiile actuale, chiar dacă trupele columbiene au toate carcteristicile unei forţe ce se adptează zonei nu exiztă nici o preocupare a Bogotei de astfel de aventuri militare. Sigurul interes este faptul că Venezuela a deveni o bază operaţională pentru traficul de droguri din Columbia spre Mexic (în zona graniţelor). Se presupune că guvernul din Venezuela ar avea o înţelegere cu FARC de noncombat(?!).Guvernul Chavez printr-o serie de măsuri populare şi-a securizat situaţia internă, politica sa populară fiind sustenabilă şi susţinută de păturile sărace ale populaţiei. În acelaşi timp Chavez şi-a făcut mulţi inamici iar el şi partidul lui Partidul Socialist Unit din Venezuela au schimbat durata mandatului prezidenţial şi au împărţit resursele financiare în programe de cu caracter social (vezi noua lege a educaţiei). Singura grije a lui Chavez nu este o invazie columbiană sau o insurgenţă naţională ci o lovitură militară (a suferit una acum şapte ani sau a condus-o pe cea din 1992). Starea de pregătirea şi moralul armatei sunt considerate de specialişti ca fiind scăzute. O altă problemă va fi aceea a pregătirii noilor specialişti în utilizarea tehnicii militare de producţie rusească standardele de operare fiind diferite de cele occidentale, aplicate actualmente. Şi totuşi o forţă militară mobilă poate fi uşor deplasată de la graniţă în capitala Caracas iar Chavez cunoaşte bine această lecţie ca fost militar. O concluzie rezidă din această vânzoleală de achiziţii de tehnică militară din Venezuela. S-a lansat o nouă competiţie de cumpărare de armament de ultimă generaţie în America de Sud (veciinii precum Brazilia doresc achiziţia unui avion de luptă modern) cu Rusia că principal furnizor.
Vorbind de militari probabil vă aduceţi amite ce făceau ai noştri înainte de 90? Preşedintele venezuelan Hugo Chavez a ordonat armatei să preia controlul asupra tuturor unităţilor de prelucrare a orezului din ţară, criticând companiile care nu respectă preţurile stabilite de guvern şi ameninţând cu noi naţionalizări, relatează BBC News Online preluat de Mediafax. Chavez, care a naţionalizat deja domenii importante ale economiei naţionale, nu a precizat cât timp va dura intervenţia guvernului. Principalii procesatori de orez din ţară sunt compania americană Cargill şi compania venezuelană Polar. Autorităţile venezuelane controlează strict preţurile la alimentele de bază, inclusiv la orez şi grâu. “Acest guvern se află aici pentru a proteja poporul, nu burghezia sau pe cei bogaţi” declara Chavez într-un discurs televizat, motivând decizia de a trimite armata că pe o soluţie revoluţionară a guvernului “Am ordonat o intervenţie imediată în toate sectoarele agroindustriale, o intervenţie a guvernului revoluţionar” (Mediafax).
Va supravieţui revoluţia Bolivariană a lui Chavez doar pe seama înarmării şi a programelor sociale, sau pe agitarea motivului unei agresiuni din partea Columbiei? Greu de spus în condiţiile în care naţionalizările se ţin lanţ iar criza avansează zi cu zi. Cert este ca au primit un împrumut de peste 600 milioane de USD pentru cumpărarea de arme, împrumut acordat de ruşi dar în acelaşi timp au semnat un joint venture cu Gazprom Rosneft LUKoil Surutneftgaz şi TNK-BP pentru expolatarea resurselor petroliere din zona Orinoco (ministrul energiei din Venezuela, Rafael Ramirez a vizitat rafinăria Rosneft din Soci unde a avut convorbiri cu premierul rus Vladimir Putin). De fapt de la Caracas la Guantanamo Bay sunt 600 de mile marine iar poziţia Rusie în Venezuela este mai stabilă decît cea din Cuba anilor 60.