Maskirova rediviva!
Aug 18th, 2009 by admin
Relaţiile dintre SUA şi Iran precum şi cele dintre Rusia şi Iran au fost analizate şi aşezate într-un puzzle fără de sfârşit de analiştii politic. Astfel la numai 4 zile de la alegeri, preşedintele Mahmoud Ahmadinejad a participat la Ekaterinburg, în Urali, la Summitul Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai. Aceasta are în compunere, ca membrii China, Rusia, Kazakstan, Tadjikistan şi Kirkistan, alte patru ţări India, Pakistan, Mongolia şi Iran fiind observatori. Acesta a venit cu o zi mai târziu şi a avut o întrevedere tet-a-tet cu Medvedev pe probleme referitoare la relaţiile dintre cele două, inclusiv la intenţia Iranului de a deveni membru al organizaţiei.
În acest timp, la Teheran, mii de protestatarii erau pe străzi şi demonstrau împotriva falsificării rezultatelor alegerilor. Protestatarii au fost întâmpinaţi cu focuri de arme de poliţie şi de miliţiile Basij. Ceea ce a şocat lumea cu acest prilej au fost scandările mulţimii anti-Rusia (n.a. The New York Times New Blog-Youtube). Ce a făcut Moscova de a atras oprobiul grupului anti-Ahmadinejad? Rusia a recunoscut imediat rezultatele alegerilor din 12 iunie, voturile fiind numărate într-o „viteză cosmică” de comisia electorală şi aprobate de Ayatolahul Kahamenei ca o „bine-cuvântare divină”(fostul candidat Mehdi Karroubi un nativ majilis a primit în oraşul său natal Aligudraz ,44036 voturi iar Ahmadinejad 677829 de 15 ori mai mult de cît acesta). A fost de fapt o lovitură militară de stat(!?). În aceaşi timp, o serie de zvonuri contardictorii au circulat în Iran. Ele au făcut referire la soluţiile de rezolvarea a unor probleme cu care se confruntă Iranul, soluţii acreditate de Rusia. Este vorba de posibila organizarea a unei „Revoluţii verzi” în Iran după modelul revoluţiilor „colorate” din fostul spaţiu rusesc. Ştirea de mai sus a fost diseminată în presa iraniană cât şi în cea internaţională. Este bine-înţeles o operaţiune PSYOPS. Rusia are trupe masate la graniţa cu Georgia,spre deosebire de Iran care trupe atât la vest, la graniţa cu Irakul dar şi la est, la graniţa cu Afganistanul. Cui serveşte această, mult iubită, în cercurile militare de la Moscova, Maskirovka=manipulare-folosită în 1948 de Stalin la lovitura de stat comunistă de la Praga şi în multe alte ocazii? Slujeşte dinamitării interesului american în Golful Persic şi măririi clivajului între SUA şi Iran. Evident creşterea vânzărilor de armament ale Rusiei câtre Iran (S-300 şi puitoare ultramoderne de mine marine) este o parte a ecuaţiei. Finalul este destabilizarea Strâmtorii Ormuz, punct vital al traficului mondial de petrol. Pe de altă parte Maskirovska serveşte Iranului, care nu vede cu ochi buni prezenţa militară a SUA în zona sa cât şi exerciţiile militare ale Israelului, simţind pe propia-i piele înăsprirea sancţinuilor internaţionale. Consiliul de Securitate al ONU a adoptat deja patru rezoluţii, dintre care trei cuprind sancţiuni prin care se cere Teheranului suspendarea programului său de îmbogăţire a uraniului. Secretarul de Stat al SUA Hillary Clinton declara „Suntem dispuşi să întindem mâna Iranului pentru a discuta diverse probleme… Dar pregătim şi sancţiuni foarte severe care ar putea fi necesare dacă ofertele noastre vor fi respinse sau dacă procesul va eşua”. Iranul are nevoie de susţinerea Rusiei în acest context. Iranienii ştiu că ruşii au propriul „joc” cu americanii şi se folosesc de acest lucru pentru a solicita Moscovei o umbrelă militară.În acelaşi timp promovează Rusia la OPEC pentru a devenii membru şi participă la exerciţii militare navale alături de ruşi în Marea Caspică. Mai sunt două amănunte semnificative care denotă încercarea de manipulare a reacţiei americane de către Rusia, nemulţumită de rezultatele întâlnirii dintre Medvedev şi Obama de la Moscova: (1) „reîncălzirea” situaţiei militare la graniţa cu Georgia la un an de la război şi (2) operaţiunile militare aeriene în vecinătatea Marii Britanii şi a SUA(Alaska),cât şi prezenţa submarinelor clasa Akula (n.a. periculoase în exploatare-cazul submarinului clasa Akula indicativ Nerpa 152), de-a lungul coastei de est a SUA. Încearcă Rusia două scenarii Science Fiction (?!). Posibil.Primul ar fi debranşarea Germaniei de alianţe (UE şi NATO) în plan energetic, implicit economic. Al doilea ar putea fi o relaţie deosebită cu Iranul prin înarmarea lui cu tehnologie militară de ultimă oră. Factorii de decizie din marile metropole ale comunităţii internaţionale ştiu că la Teheran fractura din interiorul elitelor iraniene, nu are nimic cu liberalizarea statului. De fapt războiul este între prelaţii dornici să-şi apere privilegiile câstigate în 1979 şi preşedintele Ahmadinejad.Acesta are convingerea că primii au trădat idealurile revoluţiei. Însă în mijloc se află tânara generaţie a anilor 90, cei care nu a fost martoră sau beneficiară a războiului dintre Iran şi Irak. Ei doresc libertatea asumată conştient în Iran. Din păcate ei sunt manipulaţi şi de unii şi de alţii. Este practic doar o luptă disperată pentru putere, un demers direct de evaluarea regimului clericilor în faţa confruntării cu o generaţe de tineri iranieni ce se uită cu jind spre Statuia Libertăţii.Temerea autorităţilor de la Teheran este să nu asiste la o variantă occidentală a Maskirovei. Nu este exclus ca într-o perioadă de timp nedeterminată să asistăm la o reeditare a Conferinţei de la Teheran 1943, evident cu cei care sunt succesori celor de atunci, numiţii Franklin Delano Roosevelt, Wiston Churchill şi Iosif Visarionvici Stalin.